The Adventures of Boomer on Friday– Catching UP — Life on a Colorado Farm

Well, it seems like I need to do some catching up. Well, not me, but you. Well not you catching me up, but me catching you up. It’s still terribly dry here. And the wind blows every day, –- still. The deer are enjoying the corn. They like corn just like Mom and Dad. The […]

via The Adventures of Boomer on Friday– Catching UP — Life on a Colorado Farm

Reclame

„Fake news” şi logica şarpelui — Prea târziu te-am iubit…

Există un mod de a ne apăra de ştirile false? Vreo tehnică, vreo şmecherie… Tu cum faci?… „Adevărul, relatat cu o privire nu răzbunătoare sau justiţiară, nu poate face rău niciodată cauzei păcii”. Tradiţionalul Meeting de la jumătatea lui august care se reînnoieşte de 39 de ani pe coasta adriatică în oraşul Rimini a pus […]

via „Fake news” şi logica şarpelui — Prea târziu te-am iubit…

Gioiello rumeno — Alchimie

Edificato negli anni 80 del ‘500 per volere dei tre fratelli Movilă, appartenenti ad una dinastia di Voivoda {termine di origine slava che designa in origine il comandante di un’unità militare}, il monastero Sucevita è un convento ortodosso situato nella parte nord-orientale della Romania. Il luogo sacro presenta affreschi eseguiti dai fratelli Sofronie e Ioan […]

via Gioiello rumeno — Alchimie

Amely..

-Copile, aici e intrarea pentru profesori, zice portarul punậndu-mi mậna în piept, dacă te prinde  că nu respecţi regulile o să ai necazuri auzi?

-Sunt profesor,  trebuie să intru, zic eu  furişậndu-mă pe lậngă el ca un hoţ de mere..

-Pfiu! Ce o să mai inventaţi acum? Tu ai faţă de copil repetent, am eu nişte muşterii rămaşi la matematică pentru anul care vine, crezi că mă păcăleşti?

-Lasă-l Vasile! Se aude vocea groasă din spatele uşii de termopan ,paznicul se dă la o parte mirat.Directorul îmi întinde mậna, mormăie ceva apoi îşi duce degetele piaptăn prin părul grizonat şi creţ..

-Ai întậrziat, prima zi şi ai întậrziat, frumos îţi şade, haidem! Colegii sunt sătui deja de şedinţe..

Mă împinge în sala de clasă , mă aşez  în ultima bancă  dintr-un gest repetat ani de zile..Directorul vorbeşte, colegii ascultă, urechile se deschid atente, ochii fug pe geamul finalului de vacanţă, uneori gậndurile fierb în ultima promoţie de pantofi.Directorul gesticulează nervos,atinge subiectele care-l dor:

-Domnilor, am primit la şcoală tot felul de plậngeri, că bat elevi, că nu ştiu să explic matematica pentru copii ăştia, ba mi-au lipit hậrtii scrise aiurea că dau profesori afară, că am relaţii.Dacă vreţi postul meu vi-l dau, nu stau cocoţat pe el, supără pe cineva că vreau disciplină? Că nu vreau să vă văd înghesuiţi de elevi în colţul clasei? Cine nu poate stăpậni o clasă de clasa a-12-a ar fi bine să meargă să lucreze la fabrica de tractoare că tot fac ăia angajări.Sunteţi liberi, diriginţii la mine şi tu ăla nou să mă aştepţi în sala profesorală!

Mă mut în sala profesorală unde stau şi stau, nu vine nimeni timp de 3 ore, apoi apare şeful tot transpirat, e nervos şi mă expediază repede:

-Îţi spun numa’ atậta: să te ţii de şcoală şi să nu te văd alergậnd după eleve.Ai grijă!

-Pot să plec? Dacă nu mai aveţi altceva.

-Am.Trebuie să mergem la Craiova la un concurs de frumuseţe,o porcărie, l-aş trimite numai pe cel de sport dar nu se descurcă.Te duci şi tu,măcar să fie mai mulţi profesori în tren, eu nu pot veni că mă cheamă  la tot felul de simpozioane şi întậlniri, n-am cum merge..

La plage des sables blancs (Jacques Prévert) — Arbrealettres

La plage des sables blancs Oubliettes des châteaux de sable Meurtrières fenêtres de l’oubli Tout est toujours pareil Et cependant tout a changé Tu étais nue dans le soleil Tu étais nue tu te baignais Les galets roulent avec la mer Et toujours toujours j’entendrai Leur doux refrain de pierres heureuses Leur gai refrain de […]

via La plage des sables blancs (Jacques Prévert) — Arbrealettres