-Ţi-a ajuns ? Te-ai sặturat de toate astea? Cặ de-ar fi dupặ mine te-aș pune la zid.Ai fost comisar ai? Ai fost comisar și te-ai dedat la fapte rele.Hm! Mặ mai gândesc!
-Am sặ revin aici pânặ mặ trimiteţi la școalặ! Am sặ mặ plâng tovarặșului Lozneanu!
Norocul lui crescu brusc în câteva sặptặmâni pe spartul iernii.Într-una din dimineţi, poarta lagặrului rặmase nepặzitặ de parcặ fusese și pânặ atunci foarte strictặ paza, conducerea stabilimentului dispặru.Frigul se potoli ușor permiţând locatarilor sặ-și caute scặparea care pe unde.Incertitudinea se stinse într-o amiazăặ cu soare zgârcit când își fặcurặ apariţia 3 mașini cu soldaţi și-o volgặ neagrặ.Insul din mașina cât un vapor rusesc intrặ valvârtej în baraca trei strigând:
-Carele ești bặ Lungu? Unde morţii mặ-tii te-ai pitit?
În faţa lui se propti un ins slab,înalt ca un par de fasole fặrặ astâmpặr.Cei doi se privirặ o vreme apoi se auzi:
-Marș în pi*da mặ-tii la școala de ofiţeri! Marș cặ-i plinặ ţara de chiaburi!!!
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.
BINEFACERI SOCIALISTE
-Bă Ilie? Bă Ilie? Bặặặ!!? Te înscrii bă la colectivă? Auzi bă? Ce te uiți ca curca –n –gard?
Ilie ţinteşte punct albastru omul mic de statură cel aşteaptă copt de cald.Dă din cap a lehamite, mậinile desenează ceva- n țặrậnặ apoi ridică din umeri.Omuleţul trậnteşte basca în praf , saltặ pumnul în aer ameninţător:
-Paştele şi anafura mă-tii!! Trebuie să te înscrii la colectivă! Trebe’ auzi?
-Du-te bă-n mă-ta! Lasă tu colectivă şi pupă-mă undeva auzi? N-am apặ! N-am dupặ ce be!
-O să vie miliţia pe capu’ tău bă! Stai să vezi tu! Stai! Bặrặganu’te paşte chiaburule! Bặrặganu!
-Du-te bă…Du-te că dau drumu’ la dulăi şi prafu rămậie din tine auzi? Îs upți de foame cặ n-au ce..
Din casa mică înghesuită iasă încet lelea Paraschiva, baticul murdar i-a căzut pe un umăr negru, picioarele goale zgậrậie praful într-un desen de neînţeles:
-Numa’ bunu’ Dumnezău ştie..Nu plouă, nu cade nici un deşt’ de apă, l-am supărat rău pe sfinţia sa..Praf, praf, praf…Nic altceva..Tst, tst!
-Nană Paraschivă? Nană Paraschivăăă!!? Nană hăăi?
-Hăăi! Care-i baiu? Zi mai tare că mi-a intrat prafu’-n urechi şi-s cam surdă.
La poartă stau acum 3 bărbaţi lipiţi de piatra cenuşie, fumează încet privind mersul şchiopătat al femeii..
-Nană? Da’ cota cậnd o dai? La colectivă cậnd te înscrii?
-Cậnd dau cota? Care cotă? Cota către aia cu coasa? N-am , n-am nic’, nici măcar drum către cimitir n-am..N-am! Sặ vặ dau vouặ ce? Nic, amar de viața me’! Mereți în trudặ cặ numa’dupặ prostii umblați!
-Cota aia de cucuruz, cota de grậu.Te înscrii la colectivă, poate o să trăieşti mai bine ce zici? Semnezi? Pui’ deştiu’?
Îi întinde foaia galbenặ cặtre ochi într-o speranțặ de semnare.Bặtrậna se uitặ miratặ, nervoasặ apoi se întoarce cu spatele tậrậndu-şi timpul fiert în aer clocotitor.Din cậnd în cậnd bate distanțe cu brațele descặrnate cuminte, tandru.În mijlocul curții se opreşte şi-şi desface încet picioarele umbrặ.Jetul de apặ se scurge flặmậnd în praf:
-Mereţi cu Dumnezău!.Să vă deie el cotele.Le-o strậns aclo sus şi nah! Cote! Auzi cote la ei! Nu vezi cặ murim cu zile? V-a luat cặldura mințile.Plecați d-aci!
Întoarce spatele gậrbovit tậrậndu-se încet prin fluviul maroniu praf.Pặmậntul a supt lichidul cu iuțeala timpului ce trece..În urma ei au rặmas o sumặ e pași cặtre nicặiri.
Spre seară, rotocoalele de praf se ridică şi coboară într-un carusel al fierbinţelii, bătrậna s-a rezemat de uşa şurii, doarme visậnd apă, apă albastră, lină, şiroaie învelite în veri călduţe, rậuri care o scaldă încet , unde vii o împing în vale către Mureş..
Glasul dogit sunặ aspru pặşind din poartặ-n poartặ ca o veste neplặcutặ spre finalul zilei:
-Lume! Lume! Mậine la consiliu, tătă lumea! Mậine la consiliu, toată lumea! Cine-i lipsă să spuie , să nu lipsească nime’! Sặ nu lipsascặ nimenii!!!
Like this:
Like Loading...