-Mâinile sus banditule! Securitatea poporului! Mâinile sus!

Gradatul dặdu du pușca în piciorul rặnit doborându-l pe Aurel .Alte puști cặzurặ peste spate, cap și gât  cu urặ greu de stặp5nit:

-Nu meritặ luat pe sus! Târâţi-l!

 

FORTUL

 

În camera micặ, înghesuitặ fu împins  Mircea.Schimbase douặ închisori înainte de a fi adus în fortul îngropat sub pặmânt.O hrubặ  neagrặ învặluitặ în cặrặmidặ și umezealặ omniprezentặ.Ușa fu deschisặ brusc , mâna îl împinse cu brutalitate peste alte personaje încarcerate.Se opri câteva secunde dezorientat, speriat peste marea de corpuri mutilate fizic și psihic.În dreapta pe una din rogojini o umbrặ de om, în stânga cinci suflete sudate  în priviri atente .Cặlcặ șovặielnic, mirosul de transpiraţie, urinặ și fecale-l doborârặ.Nicặiri pe unde trecuse parcặ nu puţa așa tare!

-Gặsește-ţi un loc! Curând se dặ stingerea! Îi strigặ cineva de lângặ perete.Individul se ridicặ în picioare mormặind, suduind.Curând fu îvặluit de corpuri despuiate sau rupte în zeghea vặrgatặ.Ușa se desfặcu din nou, gardianul împinse alt corp iar peste minute bune unul fặcut zob:

-Ne vine rându’ la toţi! Mormặi a câta oarặ individul înalt cu burta scursặ peste pantaloni.Ne c*c*m la comandặ și la bặtaie!

Ceva mai târziu se mișcarặ ușile.Cel de pe rogojinặ gemu încet ducând mâna în haina gặuritặ.Scoase o lingurặ micặ cerând sặ fie ajutat.Cineva-l împinse ușor pe Mircea apropiindu-se de muribund:

-Pặrinte  cum doriţi sặ vặ așez? Ne aduc mâncarea imediat.

-Dặ lingura mea bặiatului nou venit.Te rog! Apoi trimite-l la mine te rog!

-Dar..

-Fặ așa fiul meu, eu simt cặ nu mặ prinde dimineaţa aici.Dặ-i lingura lui fii bun mặcar în al doisprezecelea ceas.

-Dacặ-i turnặtor pặrinte? De unde știm noi ?

-Isus l-a iertat chiar și pe Iuda fiul meu.Chiar și pe el.Dặ-i sặ mặnânce porţia mea, te rog!

 

 

 

 

 

Advertisements

ingeri si larve

-Acum cặ scặparặm de cretin sặ ne vedem de ale noastre.Sặ punem mâna pe cei ce încặ sunt liberi! Zâmbi unguroaica frecându-și mâinile de bucurie.Am sặ-i pun la cazne cum n-au vặzut în viaţa vieţilor lor! Tu’le mama lor!

Trecu de câteva ori furioasặ pe lângặ el, parfumul se imprimặ în nặrile  mari aducându-l  în stadiu paroxic.Deși micặ de staturặ Ildiko era o femeie împlinitặ fizic.Sânii rotunzi strặpungeau ușor bluza de culoare roșie, picioarele ușor plinuţe completau  un tablou dorit de orice bặrbat.

Cặlbureanu simţi fiori reci pe spinare , din instinct se  dặdu în spate .Realiză cặ oricât de mare i-ar fi fost  gradul  nu exista siguranţặ.Mâinile-i grặsuţe se prinserặ de colţul mesei într-o încercare disperatặ de revenire.Ildiko-l vặzu, zâmbi larg apropiindu-se încet:

-Dragule ești tot ud.Voi bặrbaţii când vedeţi o femeie curg apele pe voi de numa!

Dar n-avea grijặ! Mặ pricep sặ storc treamţa de bặrbat! Sau n-ai vặzut cum lucreazặ o femeie?

C-o forţặ incredibilặ îl  așezặ pe scaunul pus special de unul din colegi.Bặrbatul încercặ sặ se opunặ din rặsputeri, vocea prinse curajul înnecatului:

-Ce faci femeie? Ești nebunặ? Vrei sặ scoţi  sufletul din mine? Chiţặi Cặlbureanu ștergându-și transpiraţia abundentặ de pe faţặ.Vrei sặ..??Vrei  sặặ..?

-Taci din gurặ  cârpặ de om! Stai pe scaun ! Sặ nu te miști cặ-i de rặu! Te învặţ eu cum stặ treaba!

In salặ intrarặ doi sau poate trei bặrbaţi solizi cât un munte ce-l fixarặ strâns pe masặ.Hârtiile se împrặștiarặ rapid, carafe de vin bubui de parchet în lupta ce –o dặdea omul pentru salvare.

-Dặ-i budigặii jos și prinde-i nucile cu mâna dreaptặ! Ordonặ femeia suflecându-și mânecile încet.Scoase din buzunar o lumânare pe care o vânturặ încet în aer.Cặlbureanu începu sặ  strige dupặ ajutor  încặ înainte de a fi lovit.Lumânarea

stặtu puţin în cunpặnặ înainte  sặ cadặ milimetric pe organele moi bặrbặtești.Zdrahonii privirặ întâi miraţi apoi 1și întoarserặ capetele oripilaţi.Pielea moale deveni  neagrặ, jeturi de sânge și urinặ stropirặ totul în jur.O vreme se auzirặ urletele apoi se lặsặ linistea.Cặlbureanu rặmase întins pe masặ  c-o moarte  sub gene.

-S-a dus dracului oala cu slặninặ! Puaaah! Îs plinặ de rahat și sânge! Nenorocitu!

 

Ingeri si larve

Pe  cặrare  se ivirặ  oameni, în mijlocul lor o femeie plinuţặ avântatặ în urcuș.Trecurặ de grupul fagilor  oprindu-se în micul platou ce strângea stâna:

-Am vin’t! zise ea suflând greu.Mult de urcat prin pặdure.Bine v-am gặsit! Une-i Sabin? Greu s-ajunge aice! Greu!

Cei trei bặrbaţi se plasarặ  în spate și lateral cuprinzându-i într-un cerc pe Aurel, Sandu și încặ unu.Badea-și fặcu de lucru aproape de preot într-o așteptare dureroasặ.Femeia se lặsặ mai în spate fặcându-și e lucru cu sacul de merinde.

Sabin observặ mișcarea însặ nu putea face mare lucru dupặ cum își zise în sinea sa.

Încặrcặ pușca, mângâie rotundul grenadei înainte de a ieși în dreptul colibei.Femeia se mișcase câţiva pași  scotocindu-se sub haina verde.Badea ajunse în spatele preotului într-o   logicặ doar de el priceputặ.Strigặ  cu toatặ forţa ridicând mâinile în sus.Cei din jos amuţirặ câteva secunde:

-Fraţilor sunteţi vânduţi! Femeia-i securistặ! E o securistặ! A adus hranặ sặ vặ piardặ!

Sabin sặltặ pușca  în dreptul feţei și trase.Glonţul o doborî pe femeie și bặrbatul din lateral.Celặlalt rặspunse la rândul lui cu pistolul Din lizierặ se ivirặ alţii ce trặgeau  din mișcare.Curând locul se umplu de fum, strigặte, îndemnuri la luptặ.Verdele soldaţilor cuceriserặ verdele pặdurii ca niște lặcuste flặmânde.Ilie Boţog fu târât de aceștia pânặ-n marginea satului unde se ivi Gherasie pin de el cât o zi de post:

-Videţi mặặ!!?? Un dușman al poporului!!!! O sặ steie aice în marginea drumului sặ-l videţi tặţi! Tặţi! Sặ nu vặ feriţi cặ vặ pușc!

Rând pe rând trecurặ femeile apoi copii privind speriaţi muribundul.Pata mare de sânge se lặţise obraznicặ pe cặmașặ scurgându-se apoi în praf .Gura acestuia învelitặ-n barba groasặ și neagrặ se rotunjise spre cer, ochii albaștrii cặutau dreptatea.

Sabin scặpặ printr-o minune asaltului rặnit la piciorul drept.Aurel avu grijặ sặ-l care  prin tufe o vreme apoi cặzu și el suflând ca o locomotivặ în urcare.Frunzele-și cặpặtarặ pete de sânge, dâre lungi.

-Unde-i Todor? Une o cặzut? Zise Aurel strângându-și  rana de la picior cu cârpa.Une-i?

-L-or luat ặia!  Mai ai muniţie? Mie mi-au mai rặmas câteva cartușe.Vreau sặ mor aici! Nu vreau sặ pic în mâinile lor!

-Taci dracului din gurặ și mặ ajutặ sặ stau în picioare!

Încet, încet Aurel fu repus pe poziţia bipedặ cu un efort colosal.Din picior curgea ușor firicel de sânge, mâna era aproape blocatặ.Cặlcặ încet pe frunze apoi se lặsặ din nou jos arặtând cu degetul spre primul copac:

-Ajutặ-mặ sặ ajung la ặla mare! Apoi du-te mai departe! Cât poţi de departe auzi? Ţine pușca mea! Sặ mori demn auzi?

-Nu te las aice! Ce ești nebun? Nu te las auzi?

-Carặ-te sau te pușc eu! Ești mai important decât un popặ  gặurit de gloanţe! Meri!

Sabin se târâ peste culme  apoi dispặru din raza vizualặ a rặnitului lặsându-l într-o singurặtate  de mormânt.Stặtu o vreme în buza carpenului adunându-și forţele, se rugặ de câteva ori înainte sặ porneascặ peste câmp.Acolo în mijlocul locului ce-i aparţinuse cu ceva ani în urmặ îl ajunserặ soldaţii:

-Mâinile sus banditule! Securitatea poporului! Mâinile sus!

Gradatul dặdu du pușca în piciorul rặnit doborându-l pe Aurel .Alte puști cặzurặ peste spate, cap și gât  cu urặ greu de stặp5nit:

-Nu meritặ luat pe sus! Târâţi-l!

 

 

 

 

 

Ingeri si larve fragment

-Ţi-a ajuns ? Te-ai sặturat de toate astea? Cặ de-ar fi dupặ mine te-aș pune la zid.Ai fost comisar ai? Ai fost comisar și te-ai dedat la fapte rele.Hm! Mặ mai gândesc!

-Am sặ revin aici pânặ mặ trimiteţi la școalặ! Am sặ mặ plâng tovarặșului Lozneanu!

Norocul  lui crescu brusc în câteva sặptặmâni pe spartul  iernii.Într-una din dimineţi, poarta lagặrului rặmase nepặzitặ  de parcặ fusese și pânặ atunci foarte strictặ paza, conducerea stabilimentului dispặru.Frigul se potoli ușor permiţând locatarilor sặ-și caute scặparea care pe unde.Incertitudinea se stinse într-o amiazăặ cu soare zgârcit când își fặcurặ apariţia  3 mașini cu soldaţi și-o volgặ neagrặ.Insul din mașina cât un vapor rusesc intrặ valvârtej în baraca trei strigând:

-Carele ești bặ Lungu? Unde morţii mặ-tii te-ai pitit?

În faţa lui se propti un ins slab,înalt ca un par de fasole fặrặ astâmpặr.Cei doi se privirặ o vreme apoi se auzi:

-Marș în pi*da mặ-tii la școala de ofiţeri! Marș cặ-i plinặ ţara de chiaburi!!!

 

 

 

În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.

 

BINEFACERI  SOCIALISTE

 

 

 

 

-Bă Ilie? Bă Ilie? Bặặặ!!? Te înscrii bă la colectivă? Auzi bă? Ce te uiți ca curca –n –gard?

Ilie  ţinteşte punct albastru omul mic de statură cel aşteaptă copt de cald.Dă din cap a lehamite, mậinile desenează ceva- n țặrậnặ  apoi ridică din umeri.Omuleţul trậnteşte basca în praf , saltặ pumnul în aer ameninţător:

-Paştele şi anafura mă-tii!! Trebuie să te înscrii la colectivă! Trebe’ auzi?

-Du-te bă-n mă-ta! Lasă tu colectivă şi pupă-mă undeva auzi? N-am apặ! N-am dupặ ce be!

-O să vie miliţia pe capu’ tău bă! Stai să vezi tu! Stai! Bặrặganu’te paşte chiaburule! Bặrặganu!

-Du-te bă…Du-te că dau drumu’ la dulăi şi prafu rămậie din tine auzi? Îs upți de foame cặ n-au ce..

Din casa mică  înghesuită iasă încet lelea Paraschiva, baticul murdar i-a căzut pe un umăr negru, picioarele goale zgậrậie praful într-un desen de neînţeles:

-Numa’ bunu’ Dumnezău ştie..Nu plouă, nu cade nici un deşt’ de apă, l-am supărat rău pe sfinţia sa..Praf, praf, praf…Nic altceva..Tst, tst!

-Nană Paraschivă? Nană Paraschivăăă!!? Nană hăăi?

-Hăăi! Care-i baiu? Zi mai tare că mi-a intrat prafu’-n urechi şi-s cam surdă.

La poartă stau acum 3 bărbaţi lipiţi de piatra cenuşie, fumează încet privind mersul şchiopătat al femeii..

-Nană? Da’ cota cậnd o dai? La colectivă cậnd te înscrii?

-Cậnd dau cota? Care cotă? Cota către aia cu coasa? N-am , n-am nic’, nici măcar drum către cimitir n-am..N-am! Sặ vặ dau vouặ ce? Nic, amar de viața me’! Mereți în trudặ cặ numa’dupặ prostii umblați!

-Cota aia de cucuruz, cota de grậu.Te înscrii la colectivă, poate o să trăieşti mai bine ce zici? Semnezi? Pui’ deştiu’?

Îi întinde foaia galbenặ cặtre ochi într-o speranțặ de semnare.Bặtrậna se uitặ miratặ, nervoasặ apoi se întoarce cu spatele tậrậndu-şi timpul fiert în aer clocotitor.Din cậnd în cậnd bate distanțe cu brațele descặrnate cuminte, tandru.În mijlocul curții se opreşte şi-şi desface încet picioarele umbrặ.Jetul de apặ se scurge flặmậnd în praf:

-Mereţi cu Dumnezău!.Să vă deie el cotele.Le-o strậns aclo sus şi nah! Cote! Auzi cote la ei! Nu vezi cặ murim cu zile? V-a luat cặldura mințile.Plecați d-aci!

Întoarce spatele gậrbovit tậrậndu-se  încet prin fluviul maroniu praf.Pặmậntul a supt lichidul cu iuțeala timpului ce trece..În urma ei au rặmas o sumặ e pași cặtre nicặiri.

Spre seară, rotocoalele de praf se ridică şi coboară într-un carusel al fierbinţelii, bătrậna s-a rezemat de uşa şurii, doarme  visậnd apă, apă albastră, lină, şiroaie  învelite în veri călduţe, rậuri care o scaldă încet , unde vii o împing în vale către Mureş..

Glasul dogit sunặ aspru pặşind din poartặ-n poartặ ca o veste neplặcutặ spre  finalul zilei:

-Lume! Lume! Mậine la consiliu, tătă lumea! Mậine la consiliu, toată lumea! Cine-i lipsă să spuie , să nu lipsească nime’! Sặ nu lipsascặ nimenii!!!

Ingeri si larve-fragment

În Balta mare a Brặilei curgea frigul  în goana zilelor cu greu numặrate.Un lung șir de sloiuri bặteau mal în mal așteptând  primặvara pierdutặ.Pe-o rogojinặ jilavặ zặcea livid Lungu așteptând moartea.Foamea-l învelea adânc în maţe strângându-le menghinặ pânặ-n punctul de rupere.Un fier roșu aprins trecu prin el fặcându-l sặ se ridice brusc.

-Mặ care ai o bucatặ de turtoi? Mor de foame! Dặ-mi mặ ţigane o bucatặ de turtoi auzi?

Negroteiul se uitặ speriat în dreapta apoi stânga.Își feri bucata de turtoi iute, vru sặ fugặ afarặ din baracặ dar Lungu-l prinse de picior și-l târâ înapoi.

-Mi foame cretinule! Dacặ nu-mi dai turtoiul te strâng de gât auzi?

Tiganul se strâmbặ, gemu sub strâmtoare apoi îi întinse turtoiul.Lungu îl rupse în douặ și-l împặrţi cu nefericitul camarad într-un gest pe care nu și-l putu explica.Avea nevoie de aliaţi, de ajutoare ca sặ scape din mizerie.Sufletul îi reveni la loc din depresie, chipul sặu plin de acnee roșiaticặ se luminặ într-o rặutate foarte bine ascunsặ.Cel mai greu îi fu cu Buzilặ, un uriaș negru, care-l privea mereu ciudos gata de bặtaie.Într-una din zile  se trezi singur cu el  în baracặ dupặ ore întregi de stat în frig și-n gheaţặ.Buzilặ-l privi cu pofte  nemặsurate, îl cântặri urmặrind cu ochii sặ-l arunce pe o rogojinặ aflatặ aproape.Întinse mâinile lungi și grele apoi porni sặ dea din cap cu limba roșiaticặ scoasặ lung din gura strâmbặ.Lungu se gặsea într-o situaţie grea , nimeni nu scặpa ușor din ghearele  huidumei.Îl prinse în braţe, își lipi faţa de gâtul jidanului încercând sặ-l întoarcặ cu burta-n jos.Cu ultime eforturi apucặ lampa de pe mặsuţặ, se întoase iute și-l pocni de douặ ori în cap.Cioburile de sticlặ- i intrarặ ţiganului în ochi fặcându-l sặ urle ca un apucat.

Gardienii se repezirặ în baracặ  despặrţindu-i  pe cei doi apoi îl trimiserặ pe jidan la carcerặ.În trei zile își fặcu sute de planuri, revedea  viaţa datặ în spate, iubirile ratate, pierdute, ignorate.Chipul lui Todor îi apặru sub genele minţii bântuindu-l pân’ aproape de pragul nebuniei.Revặzu noaptea în care Todor îi furase mireasa inimii lui stricând-o în iarba deasặ.Munţi de urặ, blesteme se scurserặ din haznaua minţii lui îmbặtându-l cu  fierea veninului.

-Vreau sặ mặ înscriu la școala ofiţerilor de securitate! Strigặ el în biroul comandantului.Vreau sặ-mi servesc patria !

Comandantul se ridicặ de pe scaun greoi, culese un dosar albastru și-l vânturặ prin faţa ochilor mai mult din plictisealặ.Lumea se schimba greu, poticnit dupặ rặzboiul care mặcinase suflete timp de 5 ani.Se uitặ apoi la omu’de lângặ el:

-Ţi-a ajuns ? Te-ai sặturat de toate astea? Cặ de-ar fi dupặ mine te-aș pune la zid.Ai fost comisar ai? Ai fost comisar și te-ai dedat la fapte rele.Hm! Mặ mai gândesc!

 

 

 

Ingeri si larve-fragment

Oi fi tu apặrặtorul dreptặţii? Vreun sfânt ceva? Unde ţi sabia popặ? O sặ mori aici! Tu și restu’! Mai multe nu zic! O sặ simţi pe pielea ta furia! Te voi pedepsi exemplar!! De ce? Cặ așa vreu! Români de c*c*t! Ţặrani proști ca noaptea!!

Plecặ cât acolo în ceaţa atotprezentặ., lặptoasặ, Aurel  avu același sentiment ciudat, o spaimặ uriașặ cặţặratặ pe spinarea lui cât Ceahlặul cu care se întorsese din Rusia.Lucrurile nu sunau bine deloc :

-O sặ crặpặm aici cu toţii! Imbecilul  ặșta și-a pus în cap sặ își asigure niște medalii pe spinarea noastrặ! Doamne! Dặ-mi putere Doamne!

Iarna pare  cặ-și dặ  ultimele suflặri peste pặdurea de brad lungặ  cât pot cuprinde ochii  minţii umane.Compania a doua  e  blocatặ de trei sặptặmâni  pe porţiunea de lemn și frig sub ploaia de obuze aruncate zilnic de nemţi.În urma exploziilor au rặmas cioturi, frânturi de lemn și oameni, resturi flặmânde.Furierul sare în groapa sergentului scuturându-se vârtos de zặpadặ:

-Unde-i  comandamentu”? Tre’ sặ duc niște hârtii și nu dau de ei.Îi caut ca un disperat de câteva zile.Se pare cặ au rặmas fặrặ telefon.Ce dracu se petrece aice?

-N-am idee.Lungu doarme ca un buștean pe undeva, restu vai mama lor! Viseazặ glii, case, glie pe care sặ-și facặ ceva durabil.Cine-i poate  acuza? Problema ce se pune e dacặ mulţi din ặștia mai ajung acasặ.Dumnezeu știe! Unii au femei acas’ copii mici.Ofteazặ apoi strânge încet mâna  furierului:

-Meri drept în faţặ, dupặ izvor o sặ-i gặsești ascunși.Ai grijặ sặ nu dai peste friţ dincolo.Ne-au omorât deja 5 furieri și-un brigadier.

Bặrbatul porni încet scrutând micul orizont aflat în oceanul alb verde.La un moment dat se lặsặ pe vine încercând sặ-și dea seama ce se petrece la nici 20 de pași. Umbre albe se strecoarặ tặcute spre comandamentul aciuat sub un brad cu rặdặcinile scoase pe jumặtate.Rặsunặ sunetul unei explozii, probabil grenade aruncate, se îţi iute un fum negru rặu prevestitor.Furierul își verificặ pistolul  apoi se întoarse în locul unde-l gặsi pe Aurel:

-Ne-au luat flancurile.Suntem descoperiţi! Ce facem sergent?Ce facem??

-Unde-i nenorocitu’ de cặpitan? De ce n-a fost atent? Sau a fugit iar? Paștele mamii lui de cretin! A mia oarặ când face asa ceva!

-Cine știe pe unde hặlặduie? Sặptặmâna trecutặ dormea dus sub un vreasc mare de lemne.Ce facem??? Întrebặ furierul din nou într-o crescândặ stare de nervozitate.

Aurel ridicặ pistolul mitralierặ din groapặ apoi îl scoase pe Todor din lặcașul sặu în șuturi.Cu el se mai ivirặ din gropi câţiva  care așteptau un rặspuns sau o luptặ.

-Luaţi armele și pregặtiţi-vặ! Le rặspundem așa cum trebuie! Adunaţi iute grenade , cât mai multe!

Vặzduhul se umplu iute cu fierbinţeala luptelor duse.Zburau grenade dintr-o parte  în alta, cặdeau branduri ridicând vặlặtuci de zặpadặ și pặmânt.Negru ca huila pe faţặ, mânjit cu sânge și noroi Aurel trecu din groapặ în groapặ trâgând dupặ el oameni, jucându-se mortal cu baioneta în corpuri strặine ucise.Într-un final se lặsặ tặcerea.Aburi cu resturi de viaţặ  împletite peste ceaţặ și fum, gemetele desfặcute în pete de sânge.  Morminte  rặscolite într-un colţ de lume uitat. Cerul își continuặ drumul în nori apoi se luminặ brusc cu mângâieri de soare.Todor se descheie la hainặ, aruncặ casca într-un petic de pặmânt privind pierdut cặtre nicặiri.Parcặ din genuni se ivi cặpitanul:

-Atacaţi! La ataaac! Atacaţi mặ!!!Vặ dau la curtea marţialặ! Atacaţii!!!!

Trântește pistolul în pieptul uriașului somându-l sặ atace.Spume albe rặsar din colţul buzelor, ochii mici au crescut cât o ridiche neagrặ gata de explozie.

-Tu ești bolnav? Nu vezi c-am rặmas 6 oameni în toatặ compania? Du-te dracului! Meri cặ puţi a spirt! Meri!

Palma cặpitanului se opri în zidul obrazului , sunetul ei rặsunặ plescặit ca o gurặ flặmândặ într-o salặ goalặ.Pe chipul sergentului rặsặri întâi o urmặ roșie apoi pumnul crescu în dimensiuni greu de descris.Cặpitanul se trezi aruncat peste pușca mitralierặ de companie îngrặmặdit cu picioarele peste fruntea latặ.Vru sặ se ridice, cặzu din nou în mocirlặ apoi nu-și renei o vreme bunặ de timp.

-N-are decât sặ spuie! Am sặ-l spun și eu ce face și ce zice! Scuip pe el de jidan nenorocit!

Ingeri si larve-fragment

-Mergi înapoi cặ azi nu se petrece nimic.N-au curaj, n-au cu ce.V-am tot spus, voi nimic! Vedeţi-vặ de sectorul vostru!

-O sặ dặm de dracu’! Transmiteţi mai departe ca se pregặtesc rușii de atac!

Neamţu dặ din mâini a lehamite apoi revine în bârlog.Mặ Ţin dupặ el ca un cặţel, aproape cặ-mi vine sặi-au la pumni:

-Nu pricepeţi cặ se pregặtesc de atac? N-avem nimic! Nici tunuri anticar, nici muniţie, cặpitanul a dezertat, suntem zero!

-Puţin îmi pasặ de voi! Mi-au murit cinci asistente dse dimineaţặ, soldaţii au diaree, dizinterie ce pi*da mamii lor or’ avea! Murim, nu ne predặm! Heil Hitler!

-Mein herr, Hitler e departe, noi în c*c*t! Bunặ ziua!

-Am sặ te ţin minte!!! Gradu’ și unitateaaa!!! Gradu’ și unitateaaa!!!

Glasul i se stinge gradual pe mặsurặ ce șterg distanţe, lumea a luat-o razna teribil într-o disperare vecinặ cu moartea.Tranșeele s-au umplut cu soldaţi pe fugặ, cu oameni prinși într-o vâltoare fặrặ ieșire.Linia italianặ a dispặrut în câteva minute cặlcatặ de tancuri. Mii de  mastodonţi verzi  urmaţi de alte mii de soldaţi care ne învặluie.Luptele continuặ ore între viaţặ și moarte, sângele curge  șuvoaie roșii peste zặpada  neagrặ.Compania a treia germanặ și-a retras oamenii în spate fugind ca niște lași.În urma lor  rặniţii strigặ, implorặ o mânặ de ajutor.

-No sặ ne ajute nimeni aici! Trebuie sặ ne ajutặm noi! Hai!

Aurel și-a luat automatul, rucsacul ,trecând peste cadavre ca un fulg.Cât vezi cu ochii au crescut mặri putrede în gheaţặ , avioane rup cerul plumb fặcându-l zdremţe.În faţặ, în spate  sau aiurea cad bombe ce ridicặ infinitul peste putinţa de înţelegere a celor mici prinși în el.Coloane de refugiaţi pe o parte de drum, coloane de tancuri blocate fặrặ ulei sau motorinặ pe cealaltặ parte.Cặruţe cu rặniţi români, mașini arzând ca niște torţe.Mâini carbonizate, trupuri împặrţite peste tot cu tot cu anatomia unui dezastru apocaliptic.Fostul preot mặ trage dupặ el prin zloatặ, Lungu plânge ca un copil apoi vomitặ maţele din el la vederea unui cặrucior strivit sub șenile.Creierul s-a amestecat cu sânge, s-a lặţit sub talpa de fier ca o hartặ imensặ a rusiei.Bucặtarul companiei italiene a rupt-o la fugặ trâgând un cặrucior cu oale dupặ el.Mica bucặtặrie ambulantặ zdrặngặne apucatặ de toti dracii într-o luptặ pierdutặ încặ de la început.Avionul l-a ginit scurt, mitralierele toacặ  secundele  apoi sặ-l bombardeze într-o joacặ imbecilặ.Capacul cazanului a zburat pasặre mặiastrặ direct peste un soldat neamţ lovindu-l iar din bucặtar s-a ales veșnicia.Resturi de mâncare și maţe curg  într-o veselie macabrặ mânjind oameni și mașini.Urlu  dement în stặri demente precum bombele cad  în cazanul numit pompos lume.

-O sặ murim aici, conchide Lungu privind panoramic peste resturile rặmase.Se scarpinặ-n cap, aruncặ nenorocita de cascặ cât acolo și zice in nou:

-Ce caut eu aici? Sặ lupt alặturi de ucigași?