mind your own business

Un cal deprimat se tolaneste pe jos si nu mai vrea pentru nimic in lume sa se ridice. Stapanul disperat, nereusind sa-l convinga sa se ridice, cheama veterinarul. Acesta soseste imediat, examineaza animalul si zice:
– Aaaa, e foarte grav, singura solutie sunt aceste pastile pe care i le vei da cateva zile; daca nu reactioneaza, trebuie eutanasiat.
Porcul a auzit totul si fuge la cal:
– Ridica-te, altfel se sfarseste rau!
Dar calul nu reactioneaza si da incapatanat din cap. A doua zi, veterinarul vine din nou sa vada efectul pilulelor:
… – Nu reactioneaza, mai asteptam o zi, dar cred ca nu sunt sperante! Porcul auzind tot, fuge din nou la cal:
– Trebuie sa te scoli, altfel vei pati mari necazuri!
Dar calul, nimc! A treia zi, constatand lipsa progreselor, veterinarul ii cere stapanului:
– Du-te dupa carabina, a venit timpul sa-l scapam pe bietul animal de chinuri! Porcul fuge disperat la cal:
– Trebuie sa reactionezi, e ultima ocazie, te rog, astia sunt gata sa te omoare!!!
Calul se ridica, se scutura, face cateva miscari de dans, o ia la fuga in galop si sare cateva obstacole. Stapanul, care tinea mult la calul sau,foarte fericit ii spune veterinarului:
– Multumesc mult, esti un medic minunat, ai facut un miracol! Trebuie neaparat sa sarbatorim evenimentul! Haide sa taiem porcul si sa facem o masa mare!

Morala Zen: Vezi-ti de treburile tale!…

Advertisements

victime colaterale

 

-Luchin Ghinescu ? Trebuie să vii cu noi ! Eşti acuzat de furt calificat ! Hai să mergem !

-Da n-am făcut nimic ! Am să vă fac plângere ! Nu se poate aşa ceva ! Nu se poate ! E un abuz !

Anica ridică receptorul încet, parcă cu frică.Vocea străină , ruptă din altă realitate o trezi din starea depresivă pentru câteva momente, o făcu să tremure.De unde cunoştea totuşi vocea ? Vocea de copil ? De unde venea vocea aceea  de copil , totuşi gâtuită , parcă prinsă între viaţă şi moarte ?

-Doamna Ghinescu ? Doamna Ghinescu mă ascultaţi ? Sunt Ionel, trebuie să vorbiţi cu Amely ! Trebuie ! Trebuie să vorbiţi neapărat cu ea ! Trebuie s-o convingeţi să se mişte ! Neapărat ! Vă rog doamna Ghinescu ! Vă rog din sufleet !!

-Dda.. vorbesc.Dda..vor..besc.

În receptor se lăsă liniştea pentru câteva secunde lungi cât o noapte polară.Vocea fetei o mâhni, o întristă apoi o inundă c-o fericire greu de explicat.Se sprijini de perete ţinând receptorul lipit de ureche într-o încercare de ajutor :

-Draga mea… draga ,ea fată..trebuie să te mişti ! Hai acasă scumpa mea ! Hai acasă ! Te rog ! Hai  acasă !

-Mama ? Mama ? Nu-mi  mai . simt mâinile…Mama ?.. Ma…

Convorbirea încetă brusc , undeva între gheţuri staţia de emisie recepţie pârâi câteva secunde ca să tacă pentru totdeauna.Cei rămaşi în corturi se ţineau cu toate puterile

Marius aşteptă o vreme în maşină poate, poate ,  Luchin află câte ceva .Îl  văzu pe socru-su săltat de poliţişti, dădu cu pumnul în volan apoi  se luă după ei.La un moment dat , în dreptul magazinului Ulpia se opri.Ce rost avea să se ţină după cretinul ăla  dacă putea s-o găsească singur pe Liliana ? .Parcă maşina imediat după intersecţie, îşi luă bâta de basball cu care de multe ori reuşea  să-şi facă dreptate.