Perfecţiunea sublim ciobită a umanului ţâşneşte din buzunarele vremii. “Unicitatea” Divinului (oare de ce îi spune Di-vin) se sparge ca o oală din ceramica cea mai bine lucrată în capul umanului care visează crucea, ca fiind simbolul unicităţii prostiei umanului. Probabil că de aceea crucea, ca simbol, îşi manifestă energiile în planuri diferite: de atâta unicitate câtă se revarsă din capetele înfierbântate ale oamenilor. Mă gândeam că dacă Dumnezeu este unic şi Fiul Său tot unic este prin cele două planuri în care s-a manifestat viaţa Sa şi se manifestă Existenţa Lui, proiectul lui Dumnezeu, multiplicat, Omul, nu avea cum să fie unic, adică unic exemplar, din simplul fapt că tot proiectul ăsta a fost o încercare (reuşită?, nereuşită?). Eu cred că omul este pur şi simplu parte a lui trei, prin însăşi holistica asta frumoasă care-l defineşte. Nu există trup fără de suflet şi fără de spirit. Nu există viu fără inima (vie nu fizică) care bate prin toate cele trei segmente ale holisticii: trup, suflet, spirit. Fără inimă cunoaşterea, fluidul vieţii la nivel mental şi spiritual, nu poate pătrunde prin toate arterele fiinţei. Oops! Ajung la timp, o manifestare cârjă a viului şi a neviului viu, pe care omul o glorifică în mod util pentru a nu pica în haos definitiv. Haos pe care el însuşi îl produce. (De data asta n-am mai picat blând în cap :D) Anne Marie Bejliu, 4 martie 2019

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2014763945237622&id=100001121075154

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.