Gellu Naum – Exactitatea umbrei Fiecare gură înfrunzea după crugul unui soare ale cărui foşnete, în orice caz se auzeau distinct. La pornire, aştepta zarul. În ochii lui, printre falii de ceaţă şi scări fără început, fulgerau efigiile noastre totale. Noi nu ştiam încă din ce os fusese croit, dar simţeam înrudirea şi acceptam rostogolirea pătrată a fratelui acestuia brutal şi liniştitor. Zidul Aveam un zid îl puneam în faţa ochilor şi mă orbea îmi lipeam urechea de el şi mă istovea Dacă întindeam mâna mă lovea dacă încercam să trec mă umilea Era mare mov şi dreptunghiular un zid mare mov şi dreptunghiular cu o singură fereastră dreptunghiulară Sâmburii lui solicitau ecoul dinţilor striviţi de cuvinte

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2015051391875544&id=100001121075154

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.