Amely.

                                               -AMELY-

 

-Mi-aș dori să intru la facultate în Timișoara , am zis eu înainte să-mi iau  cu brio o carte de cateva kile peste capul ras.

-Asta-i cartea de biofizică! Poate îţi pui mintea aia  la contribuţie! Te-am chemat să mă susţii! Tu ce faci? Îmi dai bancuri cu proști? Nu vreau la Timișoara nu pricepi? Tu și taică-miu! Vă potriviţi  amândoi în Timişoara! Poate o să-i găteşti ceva cât stai în gazdă la el, îi speli chiloţii! Ce zici? Bou aiurit ce eşti!

S-a ridicat de pe scaun, și-a aranjat cărţile-n gentuţa lungă cật o vară  apoi mi-a făcut semn să o urmez.De nicăieri s-a ivit  Luchin c-o falcă-n cer și una în pămậnt:

-Ţi-am spus că  trebuie să pleci acasă!? Avem tren peste 15 minute! Mișcă! Tu cară-te că ai autobuz! Dispari!

-Nu pleacă nicăiri! Dacă pleacă  undeva fără mine,  urlu c-ai vrut să mă violezi! Poliţaii îs în zonă! Dispari tu! Ai tren! Cară-te bestie! Cară-te!

-Te rup cu bătaia! Eşti fata mea! Dacă mă-ta s-a dus dracului trebuie să am grijă de tine şi de aialaltă! Pricepi?

-Dau la medicină! Nu-s de academie! Ce  nu pricepi? Ne iei pe toate la rând? Liliana n-a intrat şi-i ditamai omu , eu nici atât! Eu dau la medicină!

-Dai pe dracu!  Te bag în academie! Am resurse! Vrei să speli beţivi la cur toată viaţa ta? Nu vezi ce rău îi să fi medic! Treci acasă! Eu nu te ţin în facultate! Să-ţi intre bine în cap!  Dacặ n-am reuşit cu idioata aia o sặ reuşesc cu tine!

Am ieșit din parc toţi trei  ca niște ape furioase.Se uita lumea ca la circ la noi.Aproape de biserica ortodoxă m-am pierdut printre oameni, i-am pierdut din vedere.În dreptul staţiei de autobuz  de la Opera  i-am zărit de departe printre corpurile  agitate să prindă locala.Luchin gesticula nervos, Amely  ţinea ceva în mậnă spre bărbatul uscăţiv din faţa ei.Din dreapta  mea s-a ivit de nicăiri o basculantă  cu nisip.Am auzit doar frậnele, ţipetele  celor  aflaţi în staţia mică de autobuz .Corpurile au dispărut sub roţi sau aruncate fiecare pe unde a dat bunul Dumnezeu.

-Doamne cum i-a prins sub roţi!  Doamne-i carnagiu! Ţipa o femei mică  căutậndu-și căţelul după ce mastodontul s-a oprit în zid.

Amely zăcea întinsă pe scuar înconjurată de aceleași cărţi rupte, tăvălite.La cậţiva pași de capul ei roata  mașinii se odihnea pe gentuţa albastră  tocată mărunt.Alte corpuri întinse de colo colo ca niște păpuși stricate  cu pete de sậnge, haine rupte ,bucăţi din primii nefericiţi.M-am așezat jos livid, am vărsat  tot ce mậncasem în ultimele ore.Nu-mi amintesc mai mult decật pămậntul care  a început să se rotească cu viteză aruncậndu-mă în neant. Luchin s-a ridicat de jos , a privit sec reușind cumva să dispară din peisaj.

-Du-te-n mă-ta de curvă! Cine are nevoie de-o nebună? Mori băga-ţi-aș! Du-te după curva de mă-ta!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.