© Irreparabile tempus Violetta Petre La o margine de lume îţi mai scriu un singur gând- Este ultimul din anul ce se duce-acum plângând. Plâng şi eu cu el de mână la hotarul dintre vieţi, Eu cu nopţile pe umeri, el cu alte dimineţi. Este linişte la vamă, nici colindători nu sunt- Plouă anul care vine, plouă sadic şi mărunt. Doar o clipă-şi primeneşte glasul, lângă-un vameş surd- Un tablou în alb şi negru cam retoric şi absurd. Ultima secundă-şi strigă agonia la hotar, Ghilotina-i frânge glasul pe un act testamentar- Lasă amintiri grăbite-n amalgam de vrăşmăşii, Eu adun cu aripi frânte zborurile cenuşii. La o margine de lume, anul vechi şi anul nou Trec unul pe lângă altul într-un nesfârşit tangou- Infinită legănare, noi vremelnici pasageri Între astăzi şi un mâine cu bagajul unui ieri. 31.12.2018

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2499467933402931&id=100000192471832

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.