Așteptând soarele David Valentin Când viața ți-a înfipt în piept pumnalul, Într-un decor de frunze ruginii, Nu roșu sânge-a curs, precum coralul, Ci un un șuvoi nestins de poezii . Tristeţea-ți geme-n inima rănită Ce în vioară-a prins a se schimba, Iar lacrima, cazând din stalactită, Va împietri pe veci, în clona sa . Când seva se va scurge din copacul Cu amintiri, zidind pios altar Căușul palmei tale-i receptacul, În care ea se schimbă-n chihlimbar. Ca-n stridia din marea zbuciumată, Rănită de nisip, ca alinare, Va crește-n tine-o perlă sidefată Și vei zâmbi, dansând din nou, în soare! Replică Violetta Petre Cât adevăr grăieşte versu-ţi tandru! Mi-e toamna muză darnică-n poem- Nu roşu sânge curge, flori de leandru Ca un şuvoi de roz în versuri gem. Doar inima ca o vioară tristă Îşi varsă lacrima în simfonii, Ca şi cum doar tristeţea mai există În frunza ruginită de prin vii. Din ramul desfrunzit, orfan de viaţă Mai sorb o picătură de nectar Şi gura mea cu miere se răsfaţă, Când seva umple ultimul pahar. Încarcerată în adânc de mare, Ca un cocon dospind melancolii, Va creşte-n mine bulgăre de soare- O perlă-n adormirile târzii… 29.12.2018

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2496743047008753&id=100000192471832

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.