© Doar un cântec violet Violetta Petre Au început colindele, iubite! Moş Nicolae a pornit la drum Pe străzile cu nea împodobite. Să vină şi la mine, nu ştiu cum, Să îi arăt pe unde sunt acuma, Nu ştiu nici eu pe unde mă găsesc. Că m-am pierdut şi îmi tot caut urma Şi numele abia-l silabisesc. Ba sunt pe lună, ba în Carul Mare, Dar nu găsesc nici renii să-i înham. Şi unde să mă duc, că n-am cărare Şi niciun strai de sărbătoare n-am. Nu mă primesc nici eu în mine, Doamne- M-am exilat în marea de tăceri, Unde aştept nebuni să mă condamne La dezlegare de trecut. Un ieri Se mai agaţă cu-ncăpăţânare De umbra unui vis rătăcitor, Îl mai lovesc cu-n vers, din întâmplare El mă priveştre-n ochi, bănuitor. -Vrei să te rupi de mine, bag de seamă! Dar ce rămâne-n urma mea, nu ştiu, Că-n tine-i îndoială doar şi teamă Şi fără mine eşti un cer pustiu. -De voi rămâne cer pustiu, nu doare, Cum amintirile îmi sângerează chin; Mai bine fără dor şi sărbătoare- Nu vreau nici miere, nu vreau nici venin. Să nu mă simt, să nu mă ştiu niciunde- Un cântec violet, doar în Ajun, Să lumineze câteva secunde Şi să asculţi ce n-am putut să-ţi spun… 06.12.2018

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2459425710740487&id=100000192471832

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.