© Ninge cu necuvinte Violetta Petre Ninge alb în noaptea albă Şi eu ning înc-un poem, Ning cuvintele în salbă Şi de iarna lor mă tem. Ninge ca o dezlegare De păcate şi de vini, Ninge iar din Carul mare Şi mi-e iarnă-n rădăcini. Ninge pătimaş şi tainic, Noaptea-i neagră, stele nu-s, Bate crivăţul năvalnic Şi eu ning înspre apus. Ninge trist şi lamentabil- Scâncet împietrit de ger, Într-un zbor inegalabil Cu sclipiri de giuvaer. Ninge cu aripi de înger Într-o rugă de mirean, Eu mă troienesc şi sânger Într-un munte de alean. Ninge alb şi mi-este teamă, Că ”nebuni de alb” vom fi Într-o iarnă care cheamă Necuvinte-n veşnicii… joi.noiembrie.2018

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2448374728512252&id=100000192471832

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.