Amely

-Am să plec deaici ! și n-ai să mă oprești ! Te urăsc ! Bine era să fi luat eu glonţu’ ăla în frunte ! Îmi doresc să fi murit atunci !

Femeia mai în vậrstă încercă s-o oprească cu forţa.Reuşi pentru cậteva momente ca apoi oboseala s-o biruie.

-Nu pleci nicăiri ! Nu plecăm nicăiri ! Unde să te duci ? Aici ai facultatea de medicină , acolo unde crezi tu, n-ai nimic ! N-avem nimic , nimic ! Vreau să-ţi fac viitorul aici nu într-un orășel mort din toate punctele de vedere !

-Nu mă poţi opri ! Ştii bine asta ! Nu mă poţi opri decật dacă mă omori !

-Am să fac și asta ! Rămậi aici altfel dai de belea auzi ? O să te încui în debara ! Să ieşi de acolo la 18 ani !

Se ridică de pe scaun încercậnd s-o lovească din nou  de data asta cu furtunul mașinii de spălat.O să trec eu la represalii proastă ce ești ! Unde o să te duci ? Pe stradă ? Să nu te puie sfậntu auzi ?

O luă din nou de mậnă tậrậnd-o spre debaraua mică unde îşi ţineau de obicei papucii şi cutiile cu tot felul de lucruri nefolositoare.O Împinse înăuntru trậgậnd zăvorul.

-Nu-ţi fă tu griji ! O să vezi că mă ţin de cuvậnt ! O să vezi !

-Dacă faci un pas afară, la mine nu te mai întorci auzi tu ? Te duci după curva de sor-ta şistai cu ea ! Ai priceput ? Cum ai ieşit din casă, eşti moartă dinpunctul meu d e vedere ! Ai un borcan pentru nevoi lậngă tine, o să îţiprimeşti porţie de mậncare deseară sau poate mậine ! Depinde de tine !

Femeia părăsi apartamentul sudậnd ţigară după ţigară.Îşi şterse lacrimile de  cậteva ori, apoi se plimbă aiurită pestrăzile goale, reci.Cum s-o domolească ? S-o bată în draci ! Da !S-o bată în draci, s-o ţie numa ‘ pe apă şi paie ! Da ‘s o mamănebună ok ? Ori o dădea la cale ori la loc comanda ! La fel sepurtase mama ei cu ea, la fel bunica cu mama ei.Nu-l iubise deloc pe Luchin ,măritată prea devreme c-un bărbat dur, zemeflitor şi degrabă mậnios, pusă întot felul de cazne.De ce nu iubise Luchin fetele ? Ce fusese în mintea loratunci ? În fine, avea să meargă acasă s-o scoată pe nebună din debara.Aveas-o îndoaie cu furtunul maşinii de spălat, se mai întậmplase de n ori.

Acasă linişte totală.Uşa debaralei era deschisă  larg, nici urmă de fată.Borcanul pentru necesităţi zăcea răsturnat sub măsuţă, curentul mătura tăcerea jucậndu-se prin resturile dulapului golit de haine. Amely dispăruse pe ușă ca vậntul lăsậnd totul în urmă.Trenul de noapte o cuprinse încet printre lacrimi, suspine și vise destrămate.Dimineaţă se coborî îngheţată bocnă într-o gară micuţă, imundă și săracă.Cu ultimele puteri formă numărul de telefon:

-O să zaci tot Crăciunul aşa? Las-o în dunga pădurii,  mor aici în gara asta de nimic, nici măcar căruţa aia pentru morţi n-o să mă desfacă de peronu’ ăsta!Vino la gară să mă iei că am îngheţat bocnă!

-Mă duc la gară să iau dementa, i-am zis mamei în vreme ce alergam pe scări. I s-a făcut de zăcut în oraşul nostru!

-Vezi că pleacă unchiul Milică la gară.Du-te cu el cu maşina.Autobuz n-ai, fugi repede!

-Bine.Am fugit.Am fuugiit!!!

Unchiul Milică se învîrtea ca un apucat în jurul maşinii, meşterea ceva la ea, s-a uitat la mine  şi a zis:

-Te duci la mậndre nepoate? Arăţi ca un cocoş parfumat, a rậs el lovind uşa maşinii cu pumnu’.Mă-ta! Parcă eşti Dorica după nunta de aur.leşinată!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.