Sunt ca un căţelandru smulgând prin garduri osul dorit atât de mult copilăriei hrană I-un joc absurd cu moartea bătaia se aprinde o minge, cercul, roata alunecă prin văi Cuvintele cad pradă nimicului din piatră şi totuşi viaţa-ţi zbate mereu întâia oară clopotele-n dunga mereu privită-n zare Azi Acum A-Min Eu latru-n gol anume ca să primesc răspunsuri primesc ceva pe file dar sună tot a gol stau nerăbdător şi număr aşchii fine din cruci atemporale în care totul curge pe văi adânci şi largi Cunoaşterea-i o poartă şi-n toată-această luptă umbra mi se -alungeşte spre osul mult dorit Sunt tot eu în carbonul acela care are o formă alungită şi dacă e zdrobit în centrul plin esenţe se-adună râd şi plâng apoi cu o iluzie frumoasă şi comodă arunc osul în forma unui infinit Mă joc acum şi jocul mă prinde-n plase rare un ochi de peşte-n soare şi-o gură prea flămândă m-absoarbe şi mă poartă spre mine în continuu Nu mă cunosc şi asta mă doare şi mă arde pentru o clipă însă în pragul dintre gânduri m-aştern cuminte-n forma cuvântului dintâi Anne Marie Bejliu, 8 noiembrie 2018 (Mulţumiri doamnei cu care am purtat un dialog interesant. Declicul s-a produs pro aceste versuri. :) )

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1858109430903075&id=100001121075154

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.