© S.O.S Violetta Petre Nu am puteri să mă desprind de moarte- (Şi nu e moarte-aceea cunoscută). M-am exilat din mine prea departe Şi a rămas doar scâncetul de ciută Rătăcitoare, ca un gând de seară, Ce nu-şi găseşte matricea pierdută În niciun ochi de cerb. Doar ploi de ceară Câte-un oftat de cer îi împrumută. Aşa golită de fiorul vieţii Nu am curaj să mai privesc oglinda; Mă vând pe un sonet vetust poeţii În strai de alb, când nu-mi găsesc colinda. Şi de ce nu m-ar vinde, când din toată Acea învolburare-nfloritoare N-a mai rămas decât o stilizată Dorinţă de iubire-amăgitoare? Nu am puteri să mă adun, iubite, O umbră am rămas, pe-un colţ de lună! Din cioburi de furtună înghiţite, Tu întregeşte-mă şi mă adună! marţi.oct.2018

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2403271013022624&id=100000192471832

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.