Nu-mi călca pe urme, toamnă! Violetta Petre

Nu-mi călca pe urme, toamnă!
Violetta Petre

Nu-mi călca pe urme, toamnă, ca o umbră nemiloasă!
Te vei rătăci ca mine, uitând drumul înspre casă.
M-a prins ploaia, şi-asfinţitul curge ca un gând prin vene,
Eu mă zbat să mai prind vara, când îmi ninge pe sub gene

O colindă răstignită pe mormintele de gheaţă.
Cine să-mi adune versul, lacrimă de dimineaţă?
De ţi-aş da un an din viaţă, n-ai putea să-mi scrii poeme,
Că eşti, toamnă, vânt şi ceaţă şi în tine, viaţa geme.

Treci prin mine, lăsând dâre de tăcere şi mă doare
Frunza galbenă strivită de furtună şi uitare.
Şi mă-nvăluieşti flămândă în mantaua cenuşie,
Nu-mi călca pe urme, toamnă, că tristeţea-ţi mă sfâşie!

Şi vei fi mai vinovată cu o moarte. Plimbă-ţi norii
În deşerturi şi goneşte înspre mine toţi cocorii!
Te plătesc cu-n zâmbet tandru şi cu-mbrăţişări de floare,
Numai nu-mi călca pe urme, lasă-mi sufletul să zboare!

Şi de-o fi să vii cu mine, te vei pierde în ruine,
Că-s mai iarnă decât iarna şi mai toamnă decât tine.

miercuri, oct.2018

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.