Amely

-Vreau să mă asculţi! Altfel o iau razna! Dacă vorbesc taci! Fără întrebări stupide! Dacă nu mă lași să-mi termin povestea o bagi rău pe mậnecă!
-Ioi! Deja-i bai cu tine! Tu te vezi cum arăţi?
-Taci am zis! Şi nu mă fă să-ţi arăt lecţiile de judo învăţate de la mister George! Pe bune! Deci să începem:
Pe Tudor l-am cunoscut în Lugoj undeva la miez de decembrie.Mă amuza cu poveştile lui , cu muzica ce o asculta , cu felul unic de a mă trata.Eram doar o copilă sărită din provincie într-un oraş atât de mare! Tramvaie, trolee! Ce mai! Ceva nou.Apoi aveau cofetării cu dulciuri greu de găsit în oraşul nostru, aveau portocalee!! Banane! Era ceva!
Într-o seară când mama s-a dus la clinică a venit în apartamentul nostru în Timişoara.S-a scuzat de deranj asigurând-o pe nana că va avea grijă de mine.Aveam încredere în el deşi ne despărţeau cel puţin 10 ani de viaţă.M-a luat uşor de mână zicând:
-Vrei să trăieşti ceva unic , colosal în viaţa ta? Să simţi lumea?
Mă privea foarte atent fixându-şi ochii tăciune în ochii mei.Îl sorbeam! L-aş fi mâncat efectiv!
-Păi normal! Cậnd vezi omu tu gata-l sorbi! Abia-l cunosti de cậteva minute și-l sorbi!
-Insensibil ca un porc! Şi guiţătoru are spirit mai romantic decât tine!
În picioare făcea paşi mari prin cameră aranjându-şi tricoul albastru evident șterpelit dintr-ale mele.Şi-a pus un pahar mare de lapte apoi a continuat:
-Ieşeam pentru prima dată în oraşul acela mare.Ieşeam în mijlocul unor oameni care se adunaseră să protesteze pentru ceva.Ce-mi păsa? Erau toţi acolo paşnici încercând să oprească pe cineva să fie scos dintr-o casă.
-Pastorul Tokeş nu?
-Da.Cred că da.Unii zic acum că a fost un agent al securităţii, că totul a fost premeditat.În fine.Am stat ore bune în piaţă învârtindu-ne printre oameni.Mă uimea curajul unora, opriseră un tramvai pe care l-au deconectat de la sursa de curent.Scandau ceva , mi se ridicase părul pe mâini! Apoi Tudor mă ţinea strâns de mână să nu mă piardă asa cum numa’ îndrăgostiţii o fac.Ştii cum vine treaba aia? Ai idee? Să-i simţi căldura mâinii în mâna ta? L-aş fi sărutat acolo pe trotuar dar îmi era frică.Frică să nu-l pierd, să nu mă fac de râs.În plus, lumea ne împingea la un moment dat spre scuarul din dreapta vociferând.
-Ar trebui să te duc acasă! Deja-i întuneric și-i frig! Mi-a luat mậinile în ale lui ca într-un cuib.Vibram berbecule , vibram!
-Te roog! Hai să mai stăm puţin okay? Încă puţin, te roog! Nu se poate întậmpla nimic! Încă puţin da?
Două maşini de miliţie au trecut în viteză aproape să ne lovească.Imediat drumul a fost ocupat de protestatari care au luat-o spre judeţeana de partid sau cum mă-sa i-a zis!
-Mergem acasă! E târziu! A zis el trăgậndu-mă ușor de mậnă ceva mai tậrziu .Probabil se speriase de consecinţe.Undeva în partea noastră dreaptă ne urmăreau atent oameni.Mult mai tậrziu am priceput! Ce naivă!
Mă lăsam dusă de el aşa către nicăiri, eram anesteziată, pluteam.Ceva cam cum faci tu când mergi.Pluteam pe străzile goale în faptul serii de iarnă , pluteam! S-a oprit brusc m-a luat de mână şi m-a sărutat.Da m-a sărutat! Eşti satisfăcut oaie? M-a sărutaat! Ca-n filme! Da! Ca-n filme! -Nu m-a atins. A stat la capul patului meu pậnă cậnd am adormitCulmea că dacă ar fi zis ceva acceptam fără să ezit o secundă.Nu-mi păsa! Îi simţeam practic pulsul, parfumul, trăiam!

kurtmann.ro%20

smartprotection.ro

kurtmann.ro%20

evomag.ro%20

astratex.ro

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.