Amely

Sărea Vasile ca un apucat sub bicele fratelui, eu am fugit cật ai clipi ascultậnd ce ziceau oamenii veniţi la grozăvie:
-A intrat să toarne gazolină în staţia de pompare.Unul din ei s-a jucat cu bricheta.Cât de nebun să fii să te joci cu bricheta în vapori de gazolină?Ceilalţi trei au vrut să-i scoată afară dar moartea pậndea acolo! Nu le-a dat nici o şansă!
-Cậtă putere a avut să mai strige după maică-sa chiar înainte să moară!a zis bunica făcîndu-şi cruce.
-Păi moşică, cine mergea cu motoreta aia fără cască şi fără să se ţină? Pe drumurile asteea..Să mai tragi 4 oameni după tine, Doamneee!!
-Dorina a înnebunit săraca, să îşi piardă copilu’ la 19 ani..
Amely era amestecată printre oamenii mari, de multe ori am văzut-o apropiindu-se de sicriu.Se uita la chipul negru şi împietrit apoi revenea cu privirea la noi.
-Omul ăsta mi-a dat bomboane cu o vară sau două înainte.. îmi aduc aminte că eram pierdută pe deal şi mi-a vorbit frumos, , acu” e mort!.Cậtă dreptate e aici? Cậtă omenie la cel de sus?
Bătea cu piciorul în pămậnt, lovea pietrele apoi dus-ă a fost o vreme.
Toate dramele omeneşti vin cu viteză, lovesc în sufletele celor prinşi în tornada lor şi lasă un hău imens.Un alai de cîteva sute de oameni l-au însoţit la groapă plậngậnd apoi, linişte.Vara şi-a continuat joaca serioasă indiferentă în viaţă sau moarte..Pe Gore l-am găsit jucîndu-se cu căţelul răposatului pe locul unde vroia să-i ridice o fậntậnă. După datina oltenească, fiecare suflet dus dincolo trebuind să aibă o ciutură din care să bea omul însetat.
-Măi copii, de ce nu mergeţi voi în treaba voastră? Nu aveţi nimic de făcut?
I-am zis cu o seară înainte să lase motorul şi să meargă pe jos la bal.El nimic,ba înainte de Brăteşti i s-a aprins maşinăria şi a lăsat-o acolo în şanţ.Nu mai am nimic acum ! Căţelul ăsta !Atât !Nu mai am nimic, nimic !
Stătea murdar şi trist pe malul bălţii lacrimile -i curgeau valuri pe obrajii uscaţi.Murise mental odată cu Cristi iar noi nu eram capabili să pricepem,nu eram capabili să vedem suferinţa ce i se lipise de trup ca o tumoare imposibil de eliminat.
Amely s-a întors cu spatele, a mậngậiat căţelul a pornit încet la vale.
-Amely, unde mergi? Am întrebat eu ţinậndu-mă după ea.
-Nu mai suport să văd atậta supărare.Plec, hai cu mine! Nici tu n-arăţi mai bine!
Sărea de pe un maldăr uscat de pămậnt, intra în fiecare ogaş uscat ca să culeagă tot felul de gậndăcei, cậnta cậntecele învăţate de la Ana.
-Mulţumesc.Mă plictisesc singur , verii mei au plecat la mare.Am rămas singur în toată oala asta sub presiune, nimic de citit, nimic de văzut..Nici Ionuţ nu-i pe aproape..
-Vine Bogdan cu caprele, nu o să fim singuri.Urcăm pe dealul Boului la mure şi la ceva struguri de la cooperaţie.Am vorbit cu el şi mergem acolo, e bine?
Am dat din cap a aprobare cậnd Bogdan a deschis poarta la drum, micuţa maşină de culoare albă a trecut în viteză pe lậngă noi traversậnd Mărăzuia, în urma ei rămậnậnd mirosul de motorină, aroma încinsă de motor chinuit la ultima bujie :
-Sunt ăştia de la sonde, urcă să vadă ce e de făcut, i-a explicat el fetei.Cea mă boală! Cea!! Un’te duci? Ai căpiat fă? Hoo nebună , hoo! Şi-a certat el animalul strunindu-l cu două bice pe spinare.

mallcopii.ro

mallcopii.ro

prickindel.ro

Advertisements

One thought on “Amely

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.