conteazã viața lui pentru tine!

Spune-i copilului cât de mult conteazã viața lui pentru tine! Dreptul la viațã

“Nu merit sã trãiesc”, “Mama nu m-a vrut”, “Tata mi-a spus cã mama a rãmas gravidã cu mine de proastã ce era”, “Mi-a povestit cã a încercat sã mã avorteze dar cã am fost prea încãpãțânat”, “Dacã nu eram eu, nu ar fi rãmas cu tata”.

Aş vrea sã spun cã citatele de mai sus sunt poveşti, sunt file din cãrți prãfuite şi uitate pe rafturi. Nu sunt, sunt doar replici pe care, unii le-au auzit ca un vinil stricat, ani de zile. “Mai bine plecam şi te lãsam cu tac-tu” sau dupã caz cu mã-ta. Sunt câteva generații care au venit aiurea-n lume, doar aşa sã încurce viața adulților. Ce se petrece cu viața unui adult care a tot auzit aşa ceva? Hai sã ne gândim. În traducere liberã şi mai pe româneşte sunã cam aşa: “viața mea este o greşealã” sau, mai poetic, “nu merit sã exist”.

Dreptul la viațã, teoretic îl avem cu toții, practic, unora le-a fost luat cu japca înainte sã ştie ce se petrece cu ei. “E hai, normal cã îmi iubesc copilul, i-am povestit doar cã am încercat sã-l avortez la vreme la care era ilegal sã faci asta. Nu eram pregãtitã dar s-a întâmplat!”. La o aşa replicã într-un cadru neoficial am simțit cum îmi urcã rapid tot sângele la cap. A fost printre puținele momente când nu m-am controlat, apelând la un limbaj destul de colorat.

Au trecut anii, m-am mai maturizat dar aceste replici rãmân în continuare declanşatori. Cum sã-i spui copilului tãu asta şi mai târziu sã te întrebi de ce nu funcționeazã “cum trebuie”? “Mi-am dorit sã nu te fi nascut”. Deci viața ta prietene, mi-a cam încurcat mie ploile, dar te iubesc gen….nu de alta dar nu aveam ce face. Cei mai mulți pãrinți care au spus sau au simțit asta, s-au dat dupã degete, pentru cã “pe vremea lor” erau “normale” “erorile”.

Am început sã fac o micã cercetare a acestui fenomen pentru o lucrare la facultate. M-am oprit când mi-am dat seama cât de mult mã afecteazã. Pur şi simplu am refuzat sã cred cã existã aşa multe cazuri. Asearã am mai gãsit unul. Dãdusem “delete” la proiect dar auzind acel “mama i-a spus cã la începutul sarcinii a vrut sã avorteze” , mi-au apãrut pe automat în minte toate celelate interviuri. Tânãra din poveste avea un istoric de depresie, relații toxice şi multe alte chestiuni.

Mai toți care au auzit sau au simțit asta au un istoric destul de similar. Unii au prin istoric şi tentative de sucid, consum de stupefiante, relații abuzive şi lista poate ocupa multe rânduri. Cel mai dureros şi motivul pentru care am renunțat la cercetare, a fost sã observ cã pãrinții banalizau acele replici, iar copiii lor nu le dãdeau importanțã. Pentru mine, legãtura era mai mult decât evidentã, pentru cei mai mulți nu este.

Orice om, indiferent de câte cunoaşte, învațã sau experimenteazã are limitãrile lui. Chiar dacã nu mai am reacții violente, în mine furtunile sunt inevitabile. Ok, nu ți-ai dorit copilul, ok a fost o “eroare de calcul”, ok ți-a încurcat viața, ți-a furat “libertatea”, bãi dar trebuie neapãrat sã-i spui asta? Spunând asta e un fel de rãzbunare pe copilul care a avut impertinența sã se nascã. E o dovadã de sadism, de inconştiențã şi de handicap emoțional.

Vorbind din postura unui pãrinte, orice pãrinte care verbalizeazã aşa ceva şi-a ratat sensul şi scopul de a fi pãrinte. Sã simți cã nu ai ce cãuta în viața ta, sã auzi cã nu prea ai avut ce cãuta în viața alor tãi, aşa rahaturi îți bântuie existența. Stau acolo în umbre, printre emoții sau trãiri neînțelese şi când îți e lumea mai dragã te prind de picior trãgându-te în întuneric. Habar nu ai de ce apar, cum apar şi te întrebi adesea “ce naiba se petrece cu mine, de ce mã simt aşa?”

Citeam o postare zilele trecute despre “nu mai da vina pe ai tãi, tu eşti stãpânul propriei tale vieți”. Draguțã teorie, sã poți face asta însã nu e aşa simplu. Inițial trebuie sã vezi tiparul dupã care te apuci sã dai cu el de toți pereții. Te încercã o droaie de trãiri greu de procesat fãrã suport. Te înfurii, apoi eşti trist, apoi te întrebi ce cauți tu prin viața ta, apoi te simți vinovat de lipsa de fericire a lu’ mã-ta sau dupã caz a lu’ tac-tu, apoi te înfurii iar şi dai cu tine şi cu tiparul tãu de pãmânt pânã oboseşti. Toate acestea doar sã-ți recâştigi dreptul la viațã, dupã care ierți. Teoretic cã practic shift+delete nu prea funcționeazã în “real life”.

Mergi pe principiul “iartã-i cã nu ştiu ce fac”. Chiar aşa este, efectiv nu au conştientizat repercursiunile. Vine faza asta cu iertarea, se mai uşureazã pieptul, apoi ajungi la ideea cã da, sunt în controlul propriei vieți şi am dreptul sã exist pe planeta asta. Tadada, abia de la conştientizarea asta poți spune cã “de azi sunt responsabil de propria existențã”.

Deci, când mai postați lucruri, încercați sã nu vorbiți doar din teorie. Dacã viața ar fi ca în teorie, practica ar fi uşoarã. Teoria e o chestie scrisã la rece, empatia şi experiența presupun cãldurã, multã cãldurã umanã menitã sã dezghețe simțiri fundamentale ale existenței umane cum ar fi: “merit sã trãiesc!” .

Dacã ai citi asta şi eşti pãrinte, mergi la copilul tãu şi povesteşte-i cât de mult ți-ai dorit ca el sau ea sã existe. Dacã eşti mamã, spune-i ce ai simțit când erai însãrcinatã, când alãptai, când fãcea boacãne, când îl puneai la somn, când a rãcit prima datã şi mai tot ce poți povesti cu cãldurã. Nu conteazã cât de mare sau de mic este copilul, conteazã sã simtã dreptul lui la existențã, pentru cã primele persoane care scriu acest drept în viața noastrã, sunt pãrinții noştrii.

P.S acest text nu are legãturã cu profesia mea sau are dar prea puțin, acest text are legãturã cu partea din noi care ne face oameni. Sã negi dreptul la viațã copilului tãu este sã-ți negi ție rolul şi responsabilitatea de pãrinte. Dacã nu poți verbaliza asta, imagineazã-ți cum ar arãta viața fãrã copilul tãu, apoi incercã sã înțelegi cum aratã viața lui fãrã el în ea….

evomag.ro%20

evomag.ro%20

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.