Amely

Înserarea a căzut brusc fără semne foarte clare.A! Frigul! Cuţitul iernii tăia adânc în carne, căciula căzută pe urechi adânc.Paşii pe zăpada albă , zgo,otoasă sub tălpi.
Acasă m-a aşteptat Sorin la poartă, înfofolit în şuba groasă c- o căciulă mare pe cap:
-Hai la o sanie că merge ca unsă! Mâine tai porcul şi facem şorici!
-Sania mea e cam ruginită.Cum să fac? Cum să fac să iau rugina de pe ea?
-Dă-o şi tu cu nişte şmirghel.Nu are bunicu-tu printre scule?
-Ba da.Am auzit că merge bine şi cu slănină..
-Dă-I cu şmirghel! Slănina o mậncăm vara la coasă .N-avem prea multă de aruncat.
Tocmai când vorbeam noi mai aprins a apărut fratele bunicii, doctorul Dumitru medicul.Lângă el stătea ca fixată o femeie în vârstă:
-Cine e bunico tanti asta? Întreb eu chinuindu-mă cu bucata de şmirghel.
-E mama mea de dincolo de deal,o să stea la noi o perioadă,e oarbă.
-Dar eu am o bunică aşa bătrână? Eu ştiu de o singură bunică aici, am două?
–E mama mea Elena, am adus-o să am grijă de ea aici.Ţi-am mai povestit cậte ceva despre ea.Ajută-ne să o ducem în casă.
Ţineam toţi trei de femeia mică, am pus-o în pat , bunica i-a aranjat baticul pe cap.
-Hai la sanie că mi-au îngheţat picioarele.Vii? striga Sorin bătậnd din picioare.Hai că s-a urcat geru’ pe mine! S-a ridicat el pe vậrfuri la gard.
-Acum.Bunico mă duc la sanie! Te las cu străbunica!
-Dacă se face foarte frig să vii la sobă.Să nu stai cu picioarele ude!
-Bine Bunico.Mergem pe drum în deal acum..
Tăiam zăpada cu picioarele, trăgeam săniile suflậnd din greu ca să ne răsturnăm în omăt, uitam de frig ore întregi.Apoi a căzut înserarea lăptoasă,am fugit în casă lậngă sobă .Oala cu sarmale mă atrăgea într-o mirosnă dumnezăiescă.Dacă mai făcea şi pâine în cuptor cu miere ziua se dovedea perfectă.
-Până îl schimb pe Dan, du-te şi dă-i strachina cu lapte mamii mele.Mă strigă de ceva vreme şi nu am avut timp să ajung la ea.Eşti ud leoarcă, dacă te răceşti ce fac cu tine? Trec iar la varză la gật şi alte cele copile? Barem să nu te vadă Aurel că face gălăgie…Ce minte ai! Mai creşti şi tu că eşti ditamai găliganu’!
Urc treptele, intru în cameră bătrâna se răsuceşte încet.Fiind oarbă se bazează doar pe auz iar eu numai cuminte nu sunt, o împing, îi mai iau lingura.
-Măăă! Măăă! Stai mă cuminte n-auzi? Măă!! Măă, stai măă!
A apărut ușor bunica.M-a tras ușor de mậnecă dojenindu-mă :
-E şi ea un suflet necăjit, zice bunica împingându-mă afară din cameră.Vreau să o schimb şi îi este ruşine cu tine aici.De ce-o chinui ? Nu te doare sufletul ?
-Bunico dar e oarbă..De unde ştie ?
-Du-te! Du-te pe sus şi vezi ce face boracul! Ştie că eşti aici copile, du-te că iar face Dan vreo prostie..

shop.adrienmarazzi.ro

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.