Pentru Anton . Ap white

– Să zicem, spune pe un ton ca și cum i-ar fi frică să mă creadă. Ce-ți spun eu e că nu o să fiu ipocrit, tocmai eu, să fac pe lupul moralist. Dacă vezi ceva și îți place, nu ezita, nu o să mă rânești, draga mea. Nu o să simt că mă înșeli! Dacă eu nu te vreau, asta nu înseamnă că alții nu te-ar putea găsi irezistibilă. Și cine știe, poate după ce o să fii mai experimentată, chiar eu o să te găsesc irezistibilă. Râde ușor, încurajator. Trăiește-ți viața, draga mea, fi liberă!
– Dar eu te vreau doar pe tine, Anton! i-am spus disperată
– Dacă mă vrei pe mine, vin-o în lumea mea. Măcar așa putem fi prieteni.
– Anton, tu vrei să fiu o curvă ca aia de dincolo?
– Draga de ea, eu pot doar să sper. Stai liniștită, oricum nu cred că e destul material pentru așa ceva în tine.
Și iar am eșuat în fața ta, iar nu eram destul…
– Fie, de dragul jocului, pe cine îmi recomanzi?
– Mmm, îmi spui gândindu-te sincer pe cine recomanzi soției de amant. Nu știu pe cine da, dar știu sigur pe cine nu. Nu pe Mihnea! El e din cel cu pirostrii și, draga mea, chiar dacă nu poți să mă ai așa cum vrei tu, nici nu mai poți să scapi de mine. Noi, cei din familia Anton, nu divorțăm. Niciodată!
– Atunci Mihnea să fie, am zis și eu pe același ton și ți-am întors spatele.
M-a oprit vocea ta exact când deschideam ușa:
– Adela, nu uita că pe el o să-l rănești la final, nu pe mine!
Am trântit ușa cu aceeași atitudine ca mama Smaranda dar am mai apucat să îl aud:
– Banule, ai fost aici de la început?
– Fugeam de circ și-am dat de taică-su, i-a răspuns Dumitru Banu și am găsit putere, ca în umilința supremă ce mă gâtuia, să mă simt și nervoasă pentru că cineva din exterior, un străin, fusese părtaș la cel mai jos moment din viața mea.
Mi-am înghițit fierea, am intrat în salon, am luat primul pahar de băutură pe care l-am găsit fără să îmi pese al cui e și am plecat în căutarea lui Mihnea, în speranța că o să-l găsesc în cloacă.
Nu l-am găsit, întârzia după câte am putut să aflu. M-am pierdut în mulțime și am început discret să socializez. Toți se purtau frumos cu mine, mă periau cum s-ar spune, și eu am avut pentru prima dată conștiința faptului că soțul meu e un bărbat important, cu putere. De fiecare dată când dădeam ochii de Clara, schițam un zâmbet mic, ironic ce o făcea să arunce cu scântei din ochi. Ea trebuia să se simtă în plus, nu eu!
Au venit și întârziații, Mihnea, Maria și Cătălin. Perechea s-a pierdut în mulțime și Mihnea s-a îndreptat spre mine, șocat să mă vadă.
– Adela, m-a salutat confuz. Ce faci aici?
– Bine, beau, vorbesc, dintr-astea, i-am răspuns glumeață. Tu?
– Să speram că la fel. Anton?
– E în birou, se reface după o mică discuție conjugală în contradictoriu.
– Deduc corect când spun că venirea ta a fost o surpriză? Eu nu știam că trebuie să vii și am fost cu el mai toata ziua.
– E corect. Și nu am venit singură, ci cu mama Smaranda.
S-a uitat repede în jur.
– A plecat, nu a reacționat prea bine la primirea plină de căldură a lui Anton.
– Cred și eu că nu. Sunt la fel de încăpățânați și la fel de sensibili la atacuri.
– Oricum, hai să trecem peste. Îmi faci cinste cu un pahar, l-am întrebat cochetă?
– Doar dacă îmi oferi onoarea brațului tău până la bar, să moară toți de ciudă că cea mai frumoasă damă e la brațul meu.
– Lingușitorule, l-am dojenit ușor. În mine creștea încet, încet, un ghem de neliniște. Urma să fie ușor să îl ademenesc, dar vorbele tale, Anton, mă urmăreau; Mihnea chiar nu merita așa ceva.
L-am urmat prin mulțime, ne-am băut paharele, m-a prezentat galant, așa cum trebuie să fie prezentată o doamnă. Am făcut cuceriri, am dansat stângaci, dar veselă și m-am simțit bine. Mihnea era un gentelman perfect construit și m-am trezit că sunt puțin geloasă pe norocul viitoarei lui doamne. De ce nu puteai să ai și tu puțin din el?
Cu coltul ochiului l-am văzut pe Dumitru Banu sprijinit de un perete în timp ce urmărea absent lumea din jur. Dacă el revenise însemna că și tu? Te-am căutat și te-am găsit lângă Clara. Jigodie! Cât mi-ar mai fi plăcut să te pălmuiesc! Ai plecat de lângă ea și eu mi-am întors privirea. Nu te voi lăsa să îmi strici seara! M-am apropiat de Mihnea care râdea la gluma unui domn pântecos, mi-am băgât brațul pe după al lui și am râs și eu, sperând din tot sufletul să nu pară fals. Mihnea mi-a strâns brațul și mi-a zâmbit.
Te-am evitat cât am putut de mult. Cu toate că îți simțeam privirea lipită de spatele meu de fiecare dată când mă priveai, nu am venit spre tine niciodată și nici tu nu ai încercat să mai vorbești cu mine. Ne purtam civilizat, după standardele lumii.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.