amely

-Vreau să plec din orașul ăsta mamă ! Vreau să dispar de aici ! Mi-a murit primul prieten  în braţe fără să pot face nimic, nimic auzi ? Nimic !

-Nu pleci nicăiri ! Nu plecăm nicăiri ! Unde să te duci ? Aici ai facultatea de medicină , acolo unde crezi tu n-ai nimic ! N-avem nimic , nimic ! Vreau să-ţi fac viitorul aici nu într-un orășel mort din toate punctele de vedere !

-Nu vreau să mai stau o zi cu  prietenul tău în casa asta ! Mi scậrbă de el ! Mi scậrbă cum se uită la fetiţele alea nevinovate de la gimanstica aerobică !

-Vorbim cậnd mă întorc din tura de gardă ! Ai face bine să rămậi cu picioarele pe pămậnt ! Dacă-mi faci probleme trec eu la represalii !

-Mă lași singură ca de obicei ! Ştii toate probleme , nu faci nimic ! intr-o zi…

Discuţia se termină brusc tăind adậnc urme în sufletul copilei.George o găsi seara tậrziu pe una din băncile parcului  aproape îngeţată.

-Te caut de 2 ore, te-ai tậmpit ? strigă la ea cu ochii mari ieșiţi din orbite.Vrei să mă bagi la nebuni ? Marș în casă ! Ai teme de făcut ! Ai un examen de dat !

-Marș îi zici lu’ mă-ta ! Nu merg cu tine  în casa aia ! Dispari !

-Neno…te omor ! stai să intri în apartament că vezi tu ! Stai numa’ stai !

Incercă s-o tragă de  mậnă, Amely se opuse cu toată forţa de care era capabilă.Se smulse din  încleștare apoi dispăru pe scară lăsậndu-l mască pe George :

-Amely deschide ușa acum ! Sunt tatăl tău !

-Te minţi singur ! Tatăl meu a murit de mult ! Nu mai insista ! Du-te la casa ta ! Dispari sau chem poliţia ! Ai  abuzat o fată ! O nevinovată ! Nu voi fi a doua ! Sau a treia !

-Amely o să regreţi ! O să regreţi amarnic ! Deschide ușa și mă jur că voi fi înţelegător cu tine ! Ești domnișoară, te înţeleg !

-Pleacă ! Ai casa ta ! Dispari sau chem poliţia n-auzi ? Lumea ieși pe palier holbậndu-se ca la circ.

-Amely pricepe !  Ce-a fost a fost ! Ţi-am salvat viaţa !  De ce uiţi asta ? Ţi-am salvat viaţa atunci !

-Vrei să uit că m-ai bătut ? Că ţi-ai bătut joc de mine  cum ai vrut tu ? Pleacă ! Deja am sunat la poliţie !

-Copilă proastă fac ce vreau eu ! Uiţi unde am lucrat ? Tu crezi că s-a schimbat ceva ?      Deschide ușa asta nenorocită !

-Mai bine mor ! Nu vreau să respir aer cu tine în casă, ţi-ai bătut joc de Liliana ! Nenorocitule !

-Hai că i-a plăcut ! Vrei și tu ? Te rezolv auzi ? Voi ce vă uitaţi mă ? Trebuia să tragă ăia in decembrie în voi ca-n muște ! Lăbari cu pensie !

George se zdrobși furios către vecinii care dispărură în apartamente cật ai zice pește.Se întoarse hotărật spre numărul 12, ușa era deschisă:

-Hai păpușa tatii că  știi să fi docilă! Haida ha! Să vezi tu amu ce-ţi fac io!

Din dreptul ușii simţi lovitura-n cap ca un ciocan.Ameţeala se împleti cu surpriza  neplăcută de a te știi dus de nas de o  copilă de 14 ani.Vru să se ridice ca să-și primească apoi  în nări șprayul paralizant pe care-l ţinea ascuns  în șifonier.

Dimineaţa-l găsi întins în bucătărie printre vasele răsturnate, golite de orice substanţă.Anica își puse mậinile –n cap jeluindu-se:

-Doamne iartă și păzește! Sunteţi nebuni! Nebuni de legat mă jur!

-Fiică-ta e o nesimţită! O nesuferită! I-am salvat c*r* iar ea poftim! Mă tratează ca pe un criminal!  Trebuia s-o las acolo să crape!

Amely apăru dintr-una din camere obosită, albă la faţă:

-Ăsta-i omu’ cu care împarţi patu’ cậnd vii din tură! Ăsta vrea să-mi fie tată da? Într-o zi o să-l găsești peste mine ok? Sper să fii mulţumită! Eu am plecat!.Mai bine mă duc să zac lậngă ameţitu’ ăla! Am mai multă siguranţă decật  în casa mamii mele!

Dispăru pe ușă ca vậntul lăsậnd totul în urmă.Trenul de noapte o cuprinse încet printre lacrimi, suspine și vise destrămate.Dimineaţă se coborî îngheţată bocnă într-o gară micuţă, imundă și săracă.Cu ultimele puteri formă numărul de telefon:

-O să zaci tot Crăciunul aşa? Las-o în dunga pădurii,  mor aici în gara asta de nimic, nici măcar căruţa aia pentru morţi n-o să mă desfacă de peronu’ ăsta!Vino la gară să mă iei că am îngheţat bocnă!

-Mă duc la gară să iau dementa, i-am zis mamei în vreme ce alergam pe scări. I s-a făcut de zăcut în oraşul nostru!

-Vezi că pleacă unchiul Milică la gară.Du-te cu el cu maşina.Autobuz n-ai, fugi repede!

-Bine.Am fugit.Am fuugiit!!!

Unchiul Milică se învîrtea ca un apucat în jurul maşinii, meşterea ceva la ea, s-a uitat la mine  şi a zis:

-Te duci la mậndre nepoate? Arăţi ca un cocoş parfumat, a rậs el lovind uşa maşinii cu pumnu’.Mă-ta! Parcă eşti Dorica după nunta de aur.leşinată!

Maşina a pornit greu strecurậndu-se printre troienele murdare, îngheţasem pe bancheta din spate, banchetă pe care unchiu Milică căra zilnic, miei, purcei, alte n animăluţe, baloţi de paie, uneori chiar baligă, îngrăşămậnt pentru pămậnturile lui.

-Uite fata ! Pom de Crăciun ! rậde apoi roteşte volanul cu ambele mậini.

-Dacă reuşesc să o dezgheţ, da, cred că-i bocnă, nici de mişcat nu se mişcă.. Bocnă de îngheţată ,  ceva timp n-a să scos cậteva cuvinţele,.obrajii îi erau roşii vineţii , ochii  închişi strậnşi la maxim..Mă uitam la ea, zậmbeam apoi a căzut cu capul pe banchetă într-un leşin atotputernic.

Reclame

Un gând despre „amely

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.