Pentru Anton- AP WHITE

Dumitru Banu a pufnit pe nas, Maria a icnit speriată, încă agățată de mâna mea.
– Draga mea, dă-mi voie să te felicit, mi-a spus el tare și clar astfel încât și persoanele de lângă noi să audă. Ai fost o plăcere spumoasă toată noaptea, a adăugât și mi-a făcut cu ochiul să înțeleg că se referea și la discuția din birou. Nu m-aș fi așteptat să fii atât de deșteaptă când ești atât de frumoasă. Practica m-a făcut să concluzionez că oamenii frumoși sunt rareori și deștepți. Tu ești excepția care confirmă regula! a concluzionat el și a închinat cu paharul în fața mea.
Cred că m-am făcut purpurie. Dumitru Banu era ultimul om la care m-aș fi așteptat să-mi fie aliat.
– Banule, scumpul meu, orice regulă are nevoie de cel puțin două excepții, a sărit fals amuzată Clara. Nu știi noile reguli de validare?
– Ntz, dragă, trebuie să fie o compensație în lume, unii au de unele și alții au de altele. Când ai de amândouă înseamnă că cel de sus a dormit și el nu doarme prea des.
– Și eu de care am? a întrebat Clara cochetă.
– De nici unele, i-a raspuns și ne-a întors spatele.
S-a îndepărtat degajat, total nepăsător la haosul pe care îl lăsase în urmă. Inițial m-a bufnit râsul, dar mi l-am înghițit cu un nod când m-am întors și i-am văzut privirea Clarei; femeia asta nu avea nimic bun la inimă pentru mine! Am icnit și am fugit aproape fără să realizez după Dumitru Banu.
L-am prins aproape de geamurile larg deschise unde și-a scos o țigară și a început să tragă adânc din ea. Am stat lângă el câteva clipe în tăcere și faptul că îmi aducea aminte de tine îmi lăsa un gust amar. Când s-a întors și m-a privit prietenos, cu ochii încă amuzați, am realizat că mă înșelasem, nu avea nimic din tine.
– Vrei, m-a întrebat și a ridicat ușor țigara spre mine.
– Nu am fumat niciodată , i-am replicat confuza.
– Atunci nu știi dacă vrei. Draga mea, trebuie să încerci tot ce îți dă viața și abia apoi să decizi dacă îți place sau nu. Încearcă!
I-am luat țigara pe jumătate fumată din mână și ideea că acolo au fost buzele lui mă stingherea, mă simțeam ca și cum te-aș fi înșelat. Vezi cât de inocentă eram?
– Ușor, ușor, nu trage tare să nu te îneci! Imaginează-ți că ai în mână un fluture și îl tragi spre tine, ușor să nu îi strici aripile.
Mi-am ridicat ochii și l-am privit confuză, omul asta chiar era o enigmă. L-am ascultat și am tras din țigară ușor. Senzația nu era nici plăcută , nici neplăcută. Am mai încercat o dată și încă o dată. Devenea plăcut.
– Bravo, mi-a zis el. Ai talent de fumătoare! Să nu abuzezi însă de ele pentru că strică pielea și ar fi păcat când ești atât de frumoasă. Cruță-ți frumusețea, nu abuza de ea, nu o cheltui aiurea dacă vrei să ai o viată ușoară de pe urma ei .
Surprinsă, am tăcut cu ochii larg deschiși la el.
– Stai liniștit Anton, ai zis tu cuiva din spatele meu. Nu sunt eu acela, doar facem conversație.
Bineînțeles, tocmai acel moment îl aleseseși tu să vii la mine. L-ai auzit pe Dumitru Banu că îmi face complimente și în mine a crescut inima de bucurie, mi-ar fi plăcut să fii extrem de gelos așa cu eram și eu la fiecare privire pe care i-o aruncai Clarei.
– Știu că nu ești tu, Banule, i-ai răspuns amuzat. Tu ești și mai stricat decât mine.
– Oi fi, nu zic nu, dar ce e frumos și lui Dumnezeu îi place.
Am râs melodic și v-am întors spatele. M-am pierdut în mulțime și m-am simțit bine.
M-ai găsit în biroul tău după mult timp. Era târziu, lumea plecase, casa era tăcută. Lumina era stinsă și probabil că m-ai fii ratat dacă nu ai fi văzut scânteia de la țigară. Singură, cu gândurile mele, tolănită pe canapeluța mică și incomodă, hotărâsem să exersez obiceiul nou deprins de la Dumitru Banu și am constat că avusese dreptate, ca și la băutură, prima gură era mai rea, apoi otrava se împrăștia în sânge și plăcerea venea în valuri. Priveam ceasul vechi, demn de un domn, de pe perete, în lumina lunii și număram absentă minutele ce-mi fugeau din viată. Era trei dimineața. Băutura din vene, țigara, oboseala fizică și psihică, toate mă amețiseră și, pentru prima dată de când te cunoșteam, voiam să închizi ușa după tine și să mă lași singură. Dar nu, ai intrat.
Ai venit lângă mine și te-ai lăsat pe vine.
– De când fumezi tu? m-ai întrebat amuzat și confuz.
– E a doua țigară, dar deja merge mai bine, prima a intrat cu ceva proteste din partea plămânilor.
– Adela, m-ai dojenit ușor, nu-i de tine, și ai încercat ușor să mi-o tragi dintre degete.
– Cam multe nu-s de mine, nu crezi? ți-am replicat înțepată în timp ce ridicam țigara să nu poți ajunge la ea. Era ceva cu nasul, nu? Că nu-i de nasul meu, așa mi s-a spus. Dar ce are nasul meu? L-am privit la toaletă mai devreme și e chiar frumos, nici prea cârn, nici prea lăsat.
– Da, nasul tău e chiar frumos, ai râs ușor. Bine, nu ți-o iau, dar ai grija cu ea să nu cadă scrumul pe rochie, ar fi păcat să se strice, e foarte frumoasă.
– Atunci mai bine o dau jos, să nu risc deloc, am încercat să te ademenesc.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.