Noaptea s-a scurtat brusc, la 5, 30 m-am ridicat din pat, Amely dispăruse ca de obicei, îmbrăcare rapidă, mậncare la fel de rapidă apoi pe scări pậnă în dreptul maşinii.Rece afară, rece motorul la pornire , înjurături pe centura încărcată cu camioane.Oraşul doarme pitit în ceaţă, drumul e bun o perioadă apoi pe urcare devine mofturos.Pădurea se culcă obraznică de la un moment dat şi aproape prind între roţi prăpastia ce se cască în stậnga apoi în dreapta.Uns în toate transpiraţiile, am tras de volan atật cật să nu omor măgarul legat de cutia pe roţi numită căruţă.Din păcate oglinjoara mea de la minunatul golf 3 s-a dus la veşnicele plaiuri ale vậnătorii ruptă într-o vajnică luptă cu atelajul bălegos..

-Mitale ai mere la sat sus ? mă întreabă vizitiul oprindu-şi  maşinăria.Păi mitale cu asta te duci aclo?

-Da’ cu ce mama mamii ei de maşină să mă duc? Cu atậta pot, atậta am.Mi-ai rupt oglinda, te costă băiete!

Dă din mậini a lehamite apoi mậngậie măgăruşul şoptindu-i uşor în urechi:

-Vasilică, ne pune nea ăsta la plată.Cum scăpăm de datorie?

Animalul dă din cap, se suceşte cu tot cu maşinăria pe două roţi apoi îmi pune la pămậnt şi a doua oglindă retrovizoare.

-Văd că deja –i bai! Zice vizitiul punậndu-şi mậna în cap.Ce-mi faci Vasilică? Eşti supărat că a murit tanti Lina? Las’ că şi io sufăr da’ s-o duce în locuri mai bune, aşe’

Încerc să pornesc golfuleţul, drumul urcă apoi coboară în zeci de trepte pậnă cậnd maşina refuză să mai pornească.

-Gata! Ne-am dat naiba!  O să dormim aici ca nişte pustnici tu şi eu.Măcar de am ajunge în satul acela..

-Mitale stai aice’ în drum? Apare de nicăieri vizitiul cu atelaj şi măgar cu tot.Noaptea umblă ursu’, lupu’ , mitale pari cam pierdut p-acilea..

Dă din nou o tură maşinii îmbufnate, se scarpină în pălărie apoi îmi şopteşte :

-Io’ te vreu’ a scoate de aici.Dap, vreu! O ţigarie ai mitale? O papirosă ai? Mi arde pe piept şi-mi trebe’!

Scotocesc prin maşină şi dau de pachetul uitat de Amely  apoi il întind sperậnd la o soluţie miraculoasă.

-No stai aşe’, trag eu în piept un fum şi me’em da?

Trasul în piept durează cật două pachete de ţigări fumate încet, tacticos apoi şopteşte ceva măgarului, probabil ceva tandru căci copitatul urecheat mă linge pe faţă, roade cu hărnicie husele maşinii şi într-un final pornim.Pornim cu el pe pot de trăgător iar eu pe post de atac de cord căci maşina zboară piesă cu piesă prin pădure pậnă în sat..

-Hoo!! Hoo nebune ho! Strigă el în dreptul clădirii care se vrea şcoala generală cu clasele 1-8.Oprim, cobor , Vasilică se tot duce cu fosta mea maşină de acum şi o propteşte straşnic între doi duzi imenşi.

-Măcar lasă-mă să-mi iau bagajele! Îl rog eu pe harnicul vizitiu.Dacă maşina mi-ai făcut-o bucăţi lasă-mi bagajele !

Directorul mă aşteaptă în uşă, fumează liniştit , rậde cậnd mă vede şifonat în aşa hal.Lậngă el stă lipit de uşă Stamatiu, învăţătorul:

-Bine ai venit la noi! Îmi întinde el mậna dreaptă.Ai avut un drum greu.Greu nu-i aşa domn’ Pricopie?

-Şi încă n-a vinit iarna.Eu sunt Pricopie, director al acestui aşezămậnt, profesor de sport şi relaxare.Vino în cancelarie! Să te prezint!

Şcoala arată grozav pe interior cel puţin primii metri pe care-i fac în marmura odată albă.Uşa cancelariei se deschide hulpavă aruncậndu-mă  direct în pauza mare.

-Uite că a sosit şi omul pe  care-l aşteptam! Mă împinge directorul între două doamne şi un preot.A sosit, maşina e la reparat! Rậde învăţătorul  frecậndu-şi barba deasă pictată în alb negru.

-Cum ai călătorit? Mă întreabă preotul  strậngậndu-mi straşnic mậna.Las’ că aice o duci ca-n sậnul lui Avram.Cu voia Domnului te vei aşeza printre noi şi vei călăuzi cu suflet aceste mioare rătăcite.

Primesc cafea, cornuri care au deja cậteva zile de şedere pe meleaguri montane apoi elevul de serviciu se iveşte în cancelarie:

-Domnule director, Isodor o spart cutii cu lapte în clasă! E plină podeaua cu lapte!

-Vin imediat să-i rup urechile nesimţitului! Ce oră aveţi amu’?

-Religie domnule, expiră fata cuvintele apoi închide uşa încet, rămận alături de director, preot  şi una din profesoarele tinere.Cancelaria e mică, înghesuită între 3 dulapuri mari , masa plină de cataloage, căni de cafea, pachete de ţigări desfăcute, directorul intră şi iasă nervos din cameră apoi deschid şi eu gura direct sub ochii albaştrii a tinerei domnişoare :

-Cred că n-am cu ce pleca de aici, măcar să mă pot spăla, întinde seara pậnă mi se repară maşina.

-Şi cậnd ţi se va repara maşina îţi recomand să stai aici, aro şcolii se strică mereu, vine iarna şi n-ai vrea să faci 15 kilometri prin pădure..Eu mi-s Petronela..Bine ai venit!

-Băiatul va sta în camera de oaspeţi, mă bate uşor pe umăr directorul intrat din nou în cancelarie, mậna  stậngă îmi arată că trebuie să mă ridic, dreapta lui postează direcţia spre clasa a opta.

Coridorul e spălat, dublu spălat, miroase a apă stătută, clasa a opta l-a reperat pe director şi fug potậrnichi mai puţin Isodor care s-a oprit pe perete sub un tablou cu regele Ferdinand :

-Isodoare tu nu ai lecţii ? Ai venit de două ori la şcoală şi amu’ ce faci?

Copilul îşi aranjează căciula murdară pe fruntea lată, părul gălbui rebel e împrăştiat cật colo apoi îi trage cu toată puterea un şut cutiei de lapte:

-Mă! Mă bolundule!? De ce dai mă în cutia aia de lapte? De ce mă !?

-Am lapte mult acas’, nu-mi trebe’,  ce să fac eu cu el ? Am mult, mult, îl dau la viţăi şi la cậni !

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.