Ingeri si larve-fragment

-Uunde papaştele mă –ă- tii!? E eşti??? U..u.. une.. eşti mmă?

Ajutoarele –i săriră-n sprijin împingându-i ca pe oi în ţarc pe ceilalţi.Se produse rumoare căci până atunci nu se pierduse picior de vieţaş în ditamai stabilimentul.Un urlet se auzi  din zona duşurilor, caralii trăgeau de păr pe cineva spre ieşire.Uşile se închiseră cu zgomot, pe culoar între gardieni Mircea stătea întins aşteptându-şi pedeapsa.Cizma caralilului se odihnea pe capul său apăsând din când în când.Fu luat pe sus şi aruncat într-o celulă unde îşi făcea veacul o altă cunoştinţă a sa:

-Căcăciosule! Îi strigă Mircea revenindu-şi din şoc.Că-că-cio-su-le!

Omul din faţa lui era doar o umbră.Ochii goi fixau peretele fără o noimă, fără un sens anume.Mircea-l împinse cu scârbă înainte de ai zice din nou ceva:

-Trădător de neam şi patrie ai fost Petre! Trădător de neam şi patrie! Puaaah! Uite une’ ai ajuns! Uite!

Se ghemui într-un colţ croind planuri şi vise.Îl dureau rău mâinile iar în cap crescură cucuie mari când pietroaiele din vale.Când noaptea atinse cu deştele negre pereţii porni din nou becul să zornăie într-un colţ .Petre bombănea pe limba lui , mormăia, se ruga.Apoi se auzi comanda de stingere, uşile ce se închideau, lacătele.Un ochi vigilent pândea de dincolo aşteptând.

-Ce faci mă nenorocitule aşa ne-a fost vorba? Tună gardianul năvălind furios în cameră.Porni o ploaie de pumni asupra lui Petre zdrobindu-i carnea.

-Aşa ne-a fo’ vorbă mă? Aşa ne reeducăm? Paştele şi Cristosu’ mă-tii!

Caraliul îl luă de gật pe Petre și-l izbi în perete cu toată forţa.Sậngele se porni la vale mậnjind varul, amestecậndu-l cu piele și păr.Nefericitul icni de cậteva ori, încercă să se apere stậrnind mậnia torţionarului.Apoi căzu sub cizmele ţintate ce loveau într-una.

-Nu întoarce capăţậna copchile! Uită-te! Așe se face dreptatea! Așe!

-Era un comunist convins, ca voi! L-aţi omorật! șopti Mircea dintr-un colţ de cameră.Vă omorậţi proprii oameni! Sunteţi niște șobolani, nimic mai mult!

Gardianul amuţi preţ de cậteva secunde bune.Nimeni nu reușise să-l lovească atật de mult în fiinţa sa primară. Mintea sa rezuma totul în a-și tăvăli muierea  seara în dosul camerei răcoroase departe de zgomot și miros, răchia pe care o bea  sau poate bătaia aplicată după caz.Avea zile cậnd pleca  cătrănit la lucru cu vreo durere în suflet, revenea abătut în birtul unde nu-l băga nimeni în samă după una sau trei răchii leșinate.Își ștergea iute fruntea de sudoare, privea în lungul mesei murdare înghiţindu-și gậndurile.Muierea se acrise cu anii după 8 prunci, refuza să se mai puie la vale pentru el.De o dovedea  cu pumnul sau coada măturii își obţinea greu plăcerea.Parcă se lăţise mult după atậtea nașteri ori el o vroia strậmtă cum fusese la început.Copchilul din faţa lui aducea cu fecioru-su, ăla tălậmb pe care niciodată nu-l putea lovi.Di ce? Se întreba mereu cậnd ajungea să puie mậna pe coada sapii sau pe vreun furtun.Lovea-n stậnga și-n dreapta ca un apucat, niciodată pe ăl trandafiriu cum îi zicea el.Lovea femeia cu sete de cậteva ori pe spate sau picioare, tălậmbu privea aiurea sau se ascundea după vreo ladă mai mare.Îl dibuia d-acolo zicậndu-i:

-Nu întoarce capu copchile nu! Așe se face dreptate măh!

-Măăă!!! Mă io te omor pe tine măăă!! Se trezi Ghiţă Istrate din reverie.Mậna i se oprise sus ţinậnd bậta care se mișca încet.Mircea-l privi în ochi sfidător:

-Io știu une’s ascunși bandiţi.Ce zice toar’șu comandant că m-ai omorật huh? Te trimete la sapă iar? Huh? Făr de bani, făr’ de nimică?

Oftậnd caraliul se retrase  în spate trậntind ușa celulei.Colegii lui aveau să se ocupe de spatele răzvrătitului spre seară.Aveau să-l puie la punct tocmai cậnd el ieșit din tură, băut bine se va duce peste fomeie cu foamea în burtă.Călcă iute pe culoarul mut, coti dreapta spre ieșirea unde  alţi semeni împingeau pe unu’ către sala de primire.O namilă  de om plină de sậnge cum rar mai văzuse el Ghiţă în 6 ani de penitenciar.Una din mậinile  huidumei se ţinea strậns aproape să-l sufoce pe Costache vreme în care acesta lovea cu parul.

-Sări mă Ghiţă că ne face aista de c*c*at auzi tu? Sări să-l dovedim în pi*da mamii lui de bandit!

Mậna huidumei se desprinse din gậtul plutonierului și nu se opri decật în falca  lui Ghiţă doborậndu-l.Urmară la rậnd Costache, Lisandru plus alţi doi simple desene pe perete.Uriașul dispăru pe ușă  ca un vậnt aspru.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.