Amely fragment

Dimineată ne-a găsit sub traseu.Rodica și-a pregătit corzile, eu pe ale mele apoi cafeaua.Capul de coardă eram eu, traseul îl făcusem cu 3 ani în urmă cu George.Ah George! Ce om ai fi putut fi!

-Ne vedem în regrupare! Te pup tu!

Rodica a dat din cap cuminte eu am început să urc.Foloseam scăriţele din cậnd în cậnd ca să-mi odihnesc braţele, mă opream să admir peisajul.Jos se căsca încet hăul, șoseaua devenise un șarpe mic , sucit în toanele Bicăjelului.

-Dă-mi liber coardăă!!

Ajusesem aproase sus.Rodica era în surplombă  gata să mă ajungă.Sau cel puţin așa credeam eu.

-Coardăăă!! Încă puţin!! Fileazăă!!

Cậtă  coardă să-i mai dau bolundei?. La un moment dat firul s-a întins ca și cum un pește mare ar fi mușcat momeala.Liniște totală! Cea mai cruntă liniște trăită de mine vreodată.În plus, ca un făcut mi-a căzut haina împrumutată în Sibiu de la un salvamontist bătrận.S-a dus cuminte aterizậnd cine știe unde pe șoseaua aia de jos.

-Rodicaaaa? Rodica mă auzi fată?? Nu mai am coardă!! Nu mai am coardăă!!

Nimic odată.Numa’ vậntu bătea apucat de pe o parte pe alta a muntelui eu pierdută în imensitatea tăcerii.Ce să fac?

Mă desfac din asigurare coborậnd ușor aproape de buza  surplombei.Imaginea de sub ochii mei  îmi dă fiori groaznici.Rodica a rămas agăţată în hamul  superior la 10 minute de o moarte cumplită.Citisem în tot felul de articole aduse din Franţa despre moartea alpiniștilor în situaţiile asemănătoare.Despre căderea în hamul superior știam că numai Dumnezeu te poate salva.Moartea prin spậnzurătoare!

Zeci de secunde m-am chinuit  rupậndu-mi creierii să o salvez cumva, altă soluţie nu-mi rămậnea! Să o salvez sau să mor acolo cu ea!

-Draga mea vin imediat! Vin imediat la tine iubita! Imediat!

Simpla coborậre pe coardă n-a mers.Mi-am făcut noduri prusice cu care m-am dus metru în metru la vale rugậndu-mă tuturor divinităţilor să ne salveze din calvar.Nodurile și-au strậns puterile intrậndu-mi adậnc în carne.Sậngele lubrifica alunecarea ,coboram.Așa cum m-am așteptat era dusă măcar cu un picior dincolo.M-am desfăcut din coardă și-am luat-o în braţe cum iei un copil de cậteva luni.incet să nu-l strậngi prea tare.Într-un colţ de buză mușcată am zărit picătura de sậnge proaspăt.Trăia! Ochii i se duseseră în cap lăsậnd în urmă doar albul.Dă-i frecţii, masaj, toate lucrurile învăţate sau neînvăţate în nenorocita aia de școală! A gemut peste cậteva minute care mi s-au părut secole.

-Mă dor.. toate..Mor!

-Mori pe dracu! Stai aici că nu se dă locu’ încă sau merem amậndouă!

Acu’ venea partea cea mai dată naibii.Cum să urc cu ea fără să zburăm păsări direct în apă?.I-am desfăcut cu dinţii hamul superior, noroc că-l făcuse din materiale de casă .

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.