Amely- fragment

ESCALADA

 

-Cine puii mei bate la ora asta? Ăla nu știe să intre, iar a uitat ceva  sunt sigură!

Amely s-a ivit în ușă furioasă ca o femeie măritată.Ochii i s-au mărit în albastru privind-o pe Rodica:

-Well! Dacă nu cumva a căzut Făgărașul peste mine la ora tậrzie din seară! Rodicuţa!  Stai! Sper că n-ai venit și tu după ăla! S-a spart conducta cu femei! Ptii!!

-Am venit după tine.Mă primești înăuntru te rog? Scuze da’ trenu mi-a făcut figuri grozave!

-Bine, ai un loc la mine în minunata casă, mậnci ceva și-mi spui cu ce te pot ajuta.Mi-ar pare rău să ai probleme medicale.Sunt sătulă de cậte văd zilnic!

-O nu! Încă pot să zic că în 3 luni mă mărit.Mi-am găsit persoana potrivită.Eu vreau doar să te rog să faci escaladă cu mine.O tură în cheile Bicazului.Vedem traseul armatei.Poate facem santinela de la gậtul iadului, ce zici? Te-ar tenta? Doar noi două, am mașină nu depindem de nimeni.Fără bărbaţi, fără visători!

-Mmmm!! Ar fi interesant de făcut.Ai echipament de căţărat? Totuși e 6A acolo, te-ai mai urcat din cậnd în cậnd?

-Da.Fac mereu escalada cu viitorul meu soţ.Învăţăm unul de la celălalt cậte ceva.Deci? Ne băgăm?

“Dacă aș fi știu ce urmează  rămậneam în Sibiu.Mă încậnta ideea de căţărare în pragul tậrziu al toamnei fără să realizez capcana întinsă de mậndrul meu destin.Stậnd bine să cuget poate de ar fi mers cu altcineva murea.Poate destinul a vrut ca eu să-mi dau testul vieţii încă odată.Am plecat într-o duminică ceţoasă din Sibiu.Cum am scăpat de școală, teste, cursuri n-am idee nici acum.Mậna diavolului? A lui Dumnezeu?.Noaptea ne-am petrecut-o cuminte într-o căbănuţă mică, albastră unde mi-am pus oarecum gậndurile la punct.Mă rodea ideea de  a fi renunţat la plecarea în SUA, poate că pe undeva l-am iubit pe Iliasă.Nu știu.Să nu deviez aiurea !

Dimineată ne-a găsit sub traseu.Rodica și-a pregătit corzile, eu pe ale mele apoi cafeaua.Capul de coardă eram eu, traseul îl făcusem cu 3 ani în urmă cu George.Ah George! Ce om ai fi putut fi!

-Ne vedem în regrupare! Te pup tu!

Rodica a dat din cap cuminte eu am început să urc.Foloseam scăriţele din cậnd în cậnd ca să-mi odihnesc braţele, mă opream să admir peisajul.Jos se căsca încet hăul, șoseaua devenise un șarpe mic , sucit în toanele Bicăjelului.

-Dă-mi liber coardăă!!

Ajusesem aproase sus.Rodica era în surplombă  gata să mă ajungă.Sau cel puţin așa credeam eu.

-Coardăăă!! Încă puţin!!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.