Amely

-Spune-mi unde mergem azi mai bine.Nu-s dispus să povestesc  lucruri ce nu te privesc.

-Doar pe creastă.Partea bună că nu facem alpinism azi, partea proastă că mergem spre lacul Capra şi vremea s-a stricat niţel.Ai pantaloni pe tine sau ai dormit gol?

Ridică pătura apoi rậde şi mă împinge la masă:

-Da, aşa cum ştiam că se va întậmpla, ai ceva probleme jos.S-a întors cu privirea în vreme ce degetul subţire desena înalte, joase.Speram să ai probleme mai mari totuşi.Rậde apoi se ridică încet:

-Mai bine mănậnci ceva, dacă nu deseară o să faci echipă la somn cu pelicanu’.O să grohăi pe creastă de foame şi te ţin toată ziua pe biscuiţi.Nu de alta dar poate ţi se rezolvă anumite probleme!

-Poate îţi fac o demonstraţie de virtuozitate să te ţii atunci auzi?

-Stai cuminte armăsărelule! Vrei să-ţi îngheţe izmenuţele? Lasă, lasă.. voi sunteţi buni să daţi din guriţă apoi la un minut sub aţi căzuut!..Auzi la el măă!!!!?             Te lovi frigu-n dambla mă!

Cabanierul a luat-o deoparte pe Amely zicậndu-i  oarecum speriat:

-Ai grijă că deja vremea s-a stricat teribil de mult! Suedezii ăia nici acum nu au venit.În plus ai unul nou care habar nu are cu ce se mânâncă treaba asta.Să nu dai de necazuri copilă, mai bine-l laşi aici.Să nu dai de necazuri!

-Ieşim puţin pe Scara şi înapoi.O să am grijă de el..Nu scapă de sub ochii mei!

-Claudiu a zis că urcaţi spre lacul Capra.Nu e indicat să faceţi asta acum!

-O să vedem la momentul oportun, merci de sfat!Dacă se întunecă şi n-am venit trimite băieţii după noi, dar numai după ce se întunecă bine!

Vălătuci mari de ceaţă ne acoperă, pădurea de brad coboară un pas, doi înapoi  ,zăpada-i , multă  până în golul alpin.Ar mai fi vântul ce urlă ca o haită de lupi flămânzi pe cărarea  neatinsă . Amely este mereu în frunte cu căciuliţa roşie şi beţele de schi pe care le foloseşte cu măiestrie.După ea vine Roxana, apoi Claudiu şi  Vasi.

-Nu putem ajunge nici măcar pe Şerbota la vremea asta.Lacul Capra e undeva mult prea departe arată Claudiu cu degetul punctul plin de ceaţă și iarnă.Cật privești în lung și-n lat te înghite  zăpada, ceaţa.Ici colo cậte un vậrf scăpat printre pậcle își arată măreţia.

-Atunci mâncăm şi vedem de se potoleşte vremea..Ne întoarcem de nu mustăcește Amely ștergậndu-și faţa.Genele-i mici s-au acoperit cu promoroacă, ochii albaștri abia de i se mai zăresc.Ba că i-a mai pierit și cheful de glume cu care plecase în traseu.

Masa constă din conserve şi nişte salam , ca desert biscuiţi şi ciocolată.Roxana e îmbrăcată într-un combinezon albastru , baticul vişiniu îi acoperă faţa.Ţurţuri de gheaţă se depun pe sprâncene, haine, părul devine alb , filmele cu avalanşe şi alpinişti sunt deja mult prea reale.Pornim  trecậnd peste săritori, peste hăuri care abia așteaptă nemărginitul.

Advertisements

One thought on “Amely

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.