Ingeri si larve

Soldaţii reveniră osteniţi nevoie mare după fugă.Suflau greu aşteptând un semnal ceva:

-A fugit.. a căz’t în apa aia mare.S-o dus! Vorbi unu’ privind peste umăr înapoi.

-Trimete mă o patrulă să-l cate! Lătră unul din gradaţi scuipând în piatra neagră.Să-l cate! Să-l punem cu iei la perete!

-Tovarăşe!? Ce facem cu ăştia? Mai stăm mult? Să face ziuă!

-Di ce pi.da mamii lor întârzâie? Ne-am înţeles să fie aicişea înainte de ora 4! Paştele..Se urcă pe şină căutând răspunsul, se întoarse de colo colo aprinzându-şi din nou o naţională.Vântu’ se porni turbat  stricându-i focul şi plăcerea de-a fuma.injură din nou, se scărpină în barbă aranjându-şi gulerul pe gât în sus.Îl trecea şi o pişere cruntă urcată cu dureri inghinale.

-Paştele mamii lor de bandiţi!

Staţia pârâi scurt de câteva ori nervoasă.Gradatul  vorbi tare aşteptând un răspuns ce nu veni.Ridică din umeri zicând:

-Fută-i dracu de idioţi! L-au piert pe unu în celule! Auzi tu? A fugit unu din  cutie!

Chiţăii pe sub mustăţi, se hizli apropiindu-se de Aurel:

-Tu vii cu noi!  Restu’ ştiţi ce trebe’ făcut!

Mircea se trezi dis de dimineaţă prins în rutina  mesei apoi scosul hârdaielor pe coridorul mirosind a terebentină.Colegul său avocatul Panescu le împinse cât acolo oarecum scârbit.Nici după luni întregi de închisoare nu reuşea să se adapteze.

-Ridică paturile copile! Vine vizita!

Uşa fu lovită cu putere izbindu-se de perete.Gardianul roti bâta apoi o aplică tacticos de câteva ori asupra avocatului doborându-l la podea.Sângele ţâşni ca un izvor împroşcând cu roşul  locul.Doctorul Tanea se lipi de perete într-un gest  copilăresc de apărare, Mircea o zbughi printre gardian şi deţinut dispărând  cât ai zice peşte.Situaţia îl descumpăni cumplit pe primul făcându-l să-şi piardă ustensila şi cumpătul.

-Uunde papaştele mă ă tii!? E eşti???

Ajutoarele –i săriră-n sprijin împingându-i ca pe oi în ţarc pe ceilalţi.Se produse rumoare căci până atunci nu se pierduse picior de vieţaş în ditamai stabilimentul.Un urlet se auzi  din zona duşurilor, caralii trăgeau de păr pe cineva spre ieşire.Uşile se închiseră cu zgomot, pe culoar între gardieni Mircea stătea întins aşteptându-şi pedeapsa.Cizma caralilului se odihnea pe capul său apăsând din când în când.Fu luat pe sus şi aruncat într-o celulă unde îşi făcea veacul o altă cunoştinţă a sa:

-Căcăciosule! Îi strigă Mircea revenindu-şi din şoc.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.