Avere mi-este poezia… Violetta Petre

©

Eu n-am averi, dar ce bogată sunt,
Când mă trezesc în zori cu poezia!
Cu ea, eu sărăcia îmi înfrunt
Şi-mi îmblânzesc, în vers, melancolia.

Şi orice vers pe care-l scriu e-un vad
Pe unde lacrima se scurge-afară;
Şi dacă lacrimi, peste vise, cad
În poezia mea e primăvară.

N-am ce-mbrăca? În poezii mă-mbrac,
Metafore mă-ncalţă în stiletto.
Şi când să ţip, în poezie tac,
Îmi cântă poezia allegretto.

Mi-e foame şi nu am ce să mănânc?
Mai gust la mic dejun tautograme,
La prânz muşc dintr-o virgulă adânc
Şi seara mă hrănesc cu epigrame.

Şi, Doamne, cum să spun că sunt săracă,
Când versul, de la mine, nu mai pleacă?
16.05.2018

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.