Ingeri si larve

-Auzi mặ ghiavole? Dimineaţặ pe rặcoare!

Așa intrặ Filimon slugặ .Feri-l bặgặ în curtea mare  apoi îl împinse printre utilaje și animale pânặ în spatele mașinii unde se gặsea groful.Dacặ Feri era înalt  și clặdit bine ,  vặtafu era mic de staturặ c-o figurặ scoasặ parcặ din cặrţile de prezentare a porcinelor de rasặ.Ochii mici se rotirặ peste Filimon, îl mặsurarặ cu zeci de raze ucigặtoare fặrặ sặ-I  zicặ nimic o vreme.Fặcu din cap, miscặ mâinile murmurând:

-Adus inche un iobage la mine se lucrat.Mei mei! Schepat tu de mine? Plặtit datorie la mine? Dache nu lucre? Dache fure la mine?

-Nu furặ cặ-i prea prost sặ fure domnule.Mi-ai mai reduce și mie din datorii rogu-te se plânse bătrânul strângând pălăria în mână.

-Iobage, iobage, prost român ești.Venit la mine, rugat sặ pune la lucru pui de hoţ.Mei mei! Feri mei dặ-l sặ mâie porci! Sặ doarme cu porcu la coteţe.

 

 

 

————————————-

 

 

Într-una din seri,dascălul fu chemat la conac unde cucoana nu-l primi  imediat.Stătea în holul mic aşteptând semnul sau semnele de intrare.O cunoştea de ceva vreme ca să-şi dea seama că e o fiinţă irascibilă şi degrabă  iute la mânie  dar în perioade de acalmie se putea discuta cu ea, se puteau face nişte afaceri bune.În prag apăru doamna privindu-l, măsurându-l de sus până jos.Buzele subţiri , se adunau sub nasul mic şi ascuţit în vreme ce ochii verzi căutau ceva:

-Ai de gând să stai acolo? Ţii căciula în mână ca un iobag nenorocit! Ţi-am poruncit ceva şi tot nu te înveţi minte!

Todor  tăcu de data asta curios ce propuneri urmau să se ivească.Intră în odaia goală unde aşteptă câteva secunde:

-Am o propunere pentru tine.N-ar trebui, eşti doar un iobag mai luminat la minte dar tot un cufurit de român eşti! Îmi dai pământul din dealuri? Cu pădure cu tot?

-Să-mi fie cu iertare dar io cu ce rămân? Mă lăsaţi în curu’ gol în prag de război! Se aprinse Todor strângând pumnii.

-Îţi şterg datoria pe care o datorezi familiei mele.Apoi îţi dau slujnica, pe Viorica, ţi-o dau ţie.M-am gândit că nu-i bine s-o dau unui cioban.Te duci deseară la ea şi faci ce tre’ să faci!  Că altfel se duce Petre ciobăneşte  şi..

Ridică degetul plimbându-l de colo colo ca şi cum ai plimba un căţel seara în parc.

-Musai să fac ce tre’ să fac.Îmi place fata şi n-aş lăsa-o pe mâna unui neisprăvit oftă Todor.

-În plus o să ai rentă din partea mea, n-ai să mori de foame.Popa ăla une-i? Că am o vorbă cu el zilele astea.

-Îi dus la Alba cu jalbă şi necazuri.O să vie  în curând.

-Du-te atunci  şi rezolvă trebile ca să nu mă mânii şi să le rezolv eu în felul meu.Pleacă deci!

În urma lui se ivi Petre mai mult beat decât treaz.Se împleticea ca un bolund, tremura  abia ţinându-se pe picioare:

-Arăţi ca un cufurit! Iar te-ai c*cat pe tine? Dobitocule! Io vrut am să te trimet la şcoli , tu te c*ci pe tine!

-Iartă-mă doamnă că mi-s aşe prost dar beu de necaz.Beu că mi dragă..Mi tare dragă şi mitale o dai? Am auzit tătă treaba!

-După mine poţi să şi mori! Strigă femeia la el trântindu-i o palmă.O să mori după ce-mi faci toate vrerile auzi tu? De nu eram io tu  nu existai pe pământu ăsta!

-Da stăpâna me! Iartă-mă că mi-s prost!

-Te duci diseară în grădina din Priseaca şi-mi spui tot ce vezi acolo! Dacă nu te duci ori dacă faci vreo nefăcută te dau la câini!

Todor  Albu trecu ușor spre  poarta coloratặ-n  verde .Fluierặ de douặ ori încet apoi , sặltặ capul peste lemn nerặbdặtor .Cerul  picta  zeci de stele puncte, bặtea vânt molcom cu deștele  printre frunzele adormite.Poarta se desfặcu ușor ca o suflare , trupul femeiesc se lipi  încet în piatrặ așteptând eternitatea:

-Nu pot sta prea mult zise ea .Mama mi-a spus sặ nu ies afar’ cặ-i  rușine sặ stau la poartặ pe’ntuneric.Sunt fatặ  mare  amu’! Mi fricặ!

-Da ce’ fatặ-s bubat? Am școalặ, vreu sặ  muncesc pặmântu’ când m-oi întoarce acasặ.Nu te mânc fặtucặ!  Te iubesc auzi? Viu mâine sặ te cer! Ne cununặ fratele Aurel la biserica din vale.Mặcar atât sặ facặ și el pentru mine!râse el mângâindu-I uşor părul.

-Da unde pleci? Întrebặ naivặ fặptura.Mâinile  i se fặcurặ mici liane strânse în jurul mâinilor lui.Cặ doar nu…Cặ doar nu pleci la capặtu’ lumii noh!

-Plec la rặzboi ca tặt omu’.E vremea sặ-mi apặr patria.Da, auzi? O sặrutare mi da tu? șopti încet, fierbinte ca o zi de varặ uscatặ.Mi da o sặrutare?

Se apropie de ea încet într-o timidặ încercare de prindere în braţe.Inima-i bặtea nebunặ de legat, sângele urcase scara spre fruntea îngustặ cu trei linii.Fata fặcu ea pasul cu un curaj ce nu și-l putea explica:

-Ţi-oi da’ da ești cuminte da? Adicặ..Adicặ.. sặ fi..

Se lipi adânc de el întinzându-și gâtul .Peste ei trecurặ în zbor secundele bặtând aspru inimặ în inimặ.Buzele se întâlnirặ într-un sens unic irepetabil.Sângele-și porni goana nặvặlnicặ spre obrajii roșii mac, mâinile puternice cuprinserặ mijlocul subţire aducându-i mai aproape, mai aproape.

Fata se trase ușor în spate  parcặ temặtoare.Bặrbatu’ simţi frica , își lặsặ capul usor pe spate amuzat:

-No  amu stai aşe, no, stai auzi?

-Mi fricặ.Dacặ vine mama?Aruncặ priviri înapoi asteptându-se la ceea era mai rặu. Vorbește cu ea.Sau mai bine cu tata.El te pricepe mai bine.Eu mi-s încặ prea tânặrặ de mặritat.Sunt o copilặ, ce faci tu cu o copilặ dacặ pleci la rặzboiu? Dacặ mori acolo eu rặmặi vặduvặ.Vặduvặ la 17 ani!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.