Dor de ducă…spre mine… Violetta Petre

Dor de ducă…spre mine…
Violetta Petre

Privesc valiza ca pe o relicvă…câte amintiri păstrează în ea!
De câtva timp suspină, ca un lan de maci cu înserarea în sânge…şi eu ce să-i spun? Că ni s-au închis drumurile şi că suntem două bătrâne pe o bârnă putrezită de uitări? Încerc să fac un pas, echilibru precar, dar dorinţa de evadare e mai puternică decât ridul nou de pe frunte…
Încă unul şi încă unul…dintr-un tablou mă priveşte zâmbind un pescar plictisit de aşteptare…
Tu ieşi din fotografia alb-negru şi mă iei de mână.
-Hai, că mai ai viaţă în tine şi chiar un pic de zvâc…ştii că poţi să dărâmi munţii când vrei! Te-ai luptat cu moartea mea ani de zile…Hai, ia-ţi zborul, mai ai destul cer deasupra!
Îl ascult şi şterg de praf genţile de voiaj în care îmi voi înghesui toate poemele..Le voi arunca la groapa de gunoi, să le adune flămânzii…
Şi voi pleca, să-mi caut zâmbetul, pe urma paşilor de altădată…doar dacă nu i-am şters chiar eu într-un moment de revoltă şi renunţare cu ploile din ochii mei..
11.05.2017

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.