Dor de ducă…spre mine… Violetta Petre

Dor de ducă…spre mine…
Violetta Petre

Privesc valiza ca pe o relicvă…câte amintiri păstrează în ea!
De câtva timp suspină, ca un lan de maci cu înserarea în sânge…şi eu ce să-i spun? Că ni s-au închis drumurile şi că suntem două bătrâne pe o bârnă putrezită de uitări? Încerc să fac un pas, echilibru precar, dar dorinţa de evadare e mai puternică decât ridul nou de pe frunte…
Încă unul şi încă unul…dintr-un tablou mă priveşte zâmbind un pescar plictisit de aşteptare…
Tu ieşi din fotografia alb-negru şi mă iei de mână.
-Hai, că mai ai viaţă în tine şi chiar un pic de zvâc…ştii că poţi să dărâmi munţii când vrei! Te-ai luptat cu moartea mea ani de zile…Hai, ia-ţi zborul, mai ai destul cer deasupra!
Îl ascult şi şterg de praf genţile de voiaj în care îmi voi înghesui toate poemele..Le voi arunca la groapa de gunoi, să le adune flămânzii…
Şi voi pleca, să-mi caut zâmbetul, pe urma paşilor de altădată…doar dacă nu i-am şters chiar eu într-un moment de revoltă şi renunţare cu ploile din ochii mei..
11.05.2017

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.