Un pelican sta-n Cismigiu

Pleostit si singur catre toamna

Si se parea ca nici nu-i viu

Si nici un zbor nu-l mai indeamna.

.. Sta culcusit in puful lui,

Dar poate ca, acum, el zboara,

Plutind spre steaua sudului,

Prin visul cald din subsuoara..

. In visul lui, un stol gigant

Coboara-n Cismigiu sa-l fure,

Zburand spre polul celalalt

Sfruntand oceanele azure..

. Scrutand oceanele din vis,

O clipa gatul lui se salta

Si ochii mari i s-au deschis

Trenand pe cenusia balta.

Ca pelicanul solitar

, Visam in stuful mintii mele

Un zbor inalt, fara hotar,

Plutind cu stoluri mari de stele

. Spre cosmosul din care viu

Pe insula planetei noastre

M-as fi intors intr-un tarziu Peregrinand din astre-n astre.

Sa dezrobesc din stramte bolti

Acele lumi incatusate

Si sa-ti ajut sa te revolti

Eteric vant de libertate.

Mi se parea ca n-am s-apuc

Numai in vis sperata clipa

Mesaju-n cosmos sa mi-l duc

Cu-nflacarata mea aripa.

Dar, stanca dura dac-ar fi,

S-o tina-n bezna ei adanca,

Graunta-naltelor mandrii

O sa razbeasca si prin stanca!

Radacinata-si face loc

Aripa mea prin roca mintii

Si incoltind penet de foc

, Zbucneste tainele semintii..

Si iata! Ceru-i despicat!

Trag vantu-n piept, cu tot nesatiul!..

. Copac de flacari s-a-naltat… A mele-s lumile si spatiul!

PAUNESCU

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.