Amely

N-am să uit niciodată privirea lui! Pe el l-am iubit aşa cum o adolescentă poate iubi, ceva ce tu nu poţi pricepe! Tu eşti un mutulică în căutare de senzaţii trupeşti el era un bărbat în toată puterea cuvântului.Era ceva unic!

-Era? De ce nu mai e?

S-a aşezat cuminte pe patul studenţesc netezind pătura cu migală , eu aşteptam miracole, poveşti, stări.O vreme n-a zis nimic probabil avea lacrimi în ochii săi mari, probabil o năpădiseră amintirile adânc ascunse în sinea femeiască atât de greu de priceput.

-A dispărut în Timişoara la revoluţie.Sau ce-o fi fost aia.A murit într-un spital.Nu ştiu să-ţi spun cum şi ce.Eram o copilă speriată, îndrăgostită lulea.

-Ai să-mi spui povestea sau mă abureşti cu dragostea ta adolescentină?

-Cretin ce eşti! Ai merita o bătută bună! A râs ea ridicându-se de pe pat.Eşti numa’ bun de operat pe creier!

-Păi săruturi ceva? Pipăieli? Vreau să fiu măgar până la capăt.Îmi baţi toba toată ziua că vrei să te descarci şi amu?

-Pipăieli la cinşpe’ ani în perioada aia? Te-ai fript la frunte mai mult ca de obicei boy? Azi poate, atunci nu.Vrei povestea sau vrei pipăieli?

-Vreau pipăieli desigur.Prima dată povestea ca să mă încing bine.Deci cum facem?

-Ieşi pe uşă, te duci în dreptul gării şi dai de pipăială.Fie de la ceferişti, fie de la fetiţele de ocazie , fie de la vreun poliţai de Sibiu.Deci povestea da?

-Mdah.Nu-mi dai nici o şansă zău aşa! Te visez noaptea şi tu?

-Tu visezi şi ziua în mijlocul străzii darminte noaptea? Bun.Pe Tudor l-am cunoscut  în Lugoj undeva la miez de decembrie.Mă amuza cu poveştile lui , cu muzica ce o asculta , cu felul unic de a mă trata.Eram doar o copilă sărită din provincie într-un oraş atât de mare! Tramvaiel, trolee! Ce mai? Ceva nou.Apoi  aveau cofetării cu dulciuri greu de găsit în oraşul nostru, aveau portocalee!! Banane! Era ceva!

Într-o seară când mama s-a dus la clinică a  venit în apartamentul nostru în Timişoara.S-a scuzat de deranj asigurând-o pe nana că va avea grijă de mine.Aveam încredere  în el deşi ne despărţeau  cel puţin 10 ani de viaţă.M-a luat uşor de mână zicând:

-Vrei să trăieşti ceva  unic , colosal în viaţa ta?

Mă privea foarte atent fixându-şi ochii tăciune în ochii mei.Îl sorbeam! L-aş fi mâncat efectiv!

-Zi mai departe, lasă poftele că se închide căminu’ şi dorm în gară iar!

-Insensibil ca un porc! Şi  guiţătoru are spirit mai romantic decât tine!

În picioare făcea paşi mari prin cameră aranjându-şi  tricoul albastru evident sterpelit dintr-ale mele.Şi-a pus un pahar mare de lapte apoi a continuat:

-Ieşeam pentru prima dată în oraşul acela mare.Ieşeam în mijlocul unor oameni care  se adunaseră să protesteze pentru ceva.Ce-mi păsa? Erau toţi acolo paşnici încercând să oprească pe cineva să fie scos dintr-o casă.

-Pastorul Tokeş nu?

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.