Mid Century, Floating — Moss and Fog

Photographer Gray Malin creates a beautiful and hilarious series with mid century furniture floating on a mirrored platform in French Polynesia.

via Mid Century, Floating — Moss and Fog

Advertisements

https://mossandfog.com/2018/05/31/ocean-culture-life-by-matt-porteous/

We all know the magic of the oceans, but probably don’t have a lot of great photos of their sheer power, grace, scale, and dynamism. Luckily, British photographer Matt Porteous does, and he shares a great collection of them in this latest series, Ocean Culture Life. The photos below showcase a fluid and authentic picture…

via Ocean Culture Life by Matt Porteous — Moss and Fog

Amely

-Fată m-ai omorât cu omu’ ăsta! Pe bune! Porţi talismanul ăla la gât, îl aperi ca o apucată! Ce Dumnezeu-i cu tine fă?

-Porcule! Eşti un porc cu p mare! Du-te-n mă-ta de cretin!

-No, noo! S-o ofuscat păpuşaa! Nooh!

S-a rupt de lângă mine cu viteza luminii.Cred că a fost prima dată când am supărat-o în aşa hal.N-a venit la masă, o aşteptam la rummy nimic.Într-una din seri când îmi pierdusem timpul aşteptând m-am trezit  în camera căminului cu ea.Stătea lipită de perete în patul de sus suspinând absentă. În jurul ei zăcea ucisă sticla de vin furată de mine din beciul bătrânilor, o cutie de bomboane şi fotografii.

-Ai venit dobitocule?  Umbli creanga ai? Vinul s-a terminat, trebuie să mă asculţi sau te disec auzi?

-Cum rămâne cu trimiterea către partea intimă a mamei? Ştii că accept orice măgărie dar să nu mă înjuri de mamă?

-Te trimit unde vreau eu da? Sunt doctoriţă,  te trimit unde vrea bisturiul neamului meu da? Acum taci şi ascultă!

N-am să uit niciodată privirea lui! Pe el l-am iubit aşa cum o adolescentă poate iubi, ceva ce tu nu poţi pricepe! Tu eşti un mutulică în căutare de senzaţii trupeşti el era un bărbat în toată puterea cuvântului.Era ceva unic!

-Era? De ce nu mai e?

S-a aşezat cuminte pe patul studenţesc netezind pătura cu migală , eu aşteptam miracole, poveşti, stări.O vreme n-a zis nimic probabil avea lacrimi în ochii săi mari, probabil o năpădiseră amintirile adânc ascunse în sinea femeiască atât de greu de priceput.

-A dispărut în Timişoara la revoluţie.Sau ce-o fi fost aia.A murit într-un spital.Nu ştiu să-ţi spun cum şi ce.Eram o copilă speriată, îndrăgostită lulea.

-Ai să-mi spui povestea sau mă abureşti cu dragostea ta adolescentină?

-Cretin ce eşti! Ai merita o bătută bună! A râs ea ridicându-se de pe pat.Eşti numa’ bun de operat pe creier!

-Păi săruturi ceva? Pipăieli? Vreau să fiu măgar până la capăt.Îmi baţi toba toată ziua că vrei să te descarci şi amu?

-Pipăieli la cinşpe’ ani în perioada aia? Te-ai fript la frunte mai mult ca de obicei boy? Azi poate, atunci nu.Vrei povestea sau vrei pipăieli?

-Vreau pipăieli desigur.Prima dată povestea ca să mă încing bine.Deci cum facem?

-Ieşi pe uşă, te duci în dreptul gării şi dai de pipăială.Fie de la ceferişti, fie de la fetiţele de ocazie , fie de la vreun poliţai de Sibiu.Deci povestea da?

-Mdah.Nu-mi dai nici o şansă zău aşa! Te visez noaptea şi tu?

-Tu visezi şi ziua în mijlocul străzii darminte noaptea? Bun.Pe Tudor l-am cunoscut  în Lugoj undeva la miez de decembrie.Mă amuza cu poveştile lui , cu muzica ce o asculta , cu felul unic de a mă trata.Eram doar o copilă sărită din provincie într-un oraş atât de mare! Tramvaiel, trolee! Ce mai? Ceva nou.Apoi  aveau cofetării cu dulciuri greu de găsit în oraşul nostru, aveau portocalee!! Banane! Era ceva!

Într-o seară când mama s-a dus la clinică a  venit în apartamentul nostru în Timişoara.S-a scuzat de deranj asigurând-o pe nana că va avea grijă de mine.Aveam încredere  în el deşi ne despărţeau  cel puţin 10 ani de viaţă.M-a luat uşor de mână zicând:

-Vrei să trăieşti ceva  unic , colosal în viaţa ta?

Mă privea foarte atent fixându-şi ochii tăciune în ochii mei.Îl sorbeam! L-aş fi mâncat efectiv!

-Zi mai departe, lasă poftele că se închide căminu’ şi dorm în gară iar!

-Insensibil ca un porc! Şi  guiţătoru are spirit mai romantic decât tine!

În picioare făcea paşi mari prin cameră aranjându-şi  tricoul albastru evident sterpelit dintr-ale mele.Şi-a pus un pahar mare de lapte apoi a continuat:

-Ieşeam pentru prima dată în oraşul acela mare.Ieşeam în mijlocul unor oameni care  se adunaseră să protesteze pentru ceva.Ce-mi păsa? Erau toţi acolo paşnici încercând să oprească pe cineva să fie scos dintr-o casă.

-Pastorul Tokeş nu?

 

Gheorghe Craciun-wikipedia

Gheorghe Crăciun (n. 24 iulie 1913Mintiu Gherlii – d. 2001București) a fost un înalt ofițer al poliției politice comuniste (Securitatea), comandant de penitenciar comunist (Aiud) și torționar temut pentru metodele sale de tortură și ”reeducare”. A murit înainte ca să fie judecat pentru crimele comise în diferitele funcții deținute în aparatul represiunii totalitare comuniste.

Cariera politică

Gheorghe Crăciun a devenit membru PCR în 1945. Potrivit Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, viitorul colonel de securitate Gheorghe Crăciun s-a născut într-o familie de țărani greco-catolici cu șase copii, fiind de profesie cazangiu. Absolvent a patru clase la școala industrială de ucenici, Crăciun a ocupat, începând cu venirea comuniștilor la putere, mai multe funcții în aparatul de represiune: chestor și prim-chestor de poliție la Polițiile Sibiu, Cluj și Constanța (1945 – 1947); inspector de Siguranță la Inspectoratul Regional de Siguranță Sibiu (1947, aug. 1948); șef al Direcției Regionale de Securitate Sibiu (sept. 1948 – 1951); șef al Direcției de regionale de Securitate Craiova (1951 – 1952); director adjunct al formațiunii 0722 Constanța/Centrul de Coordonare Constanța din DLCM (23 oct. 1952); director al Întreprinderii de construcții a MAI (1954); șef al Grupului operativ din munții Făgăraș (1954); locțiitor (1955 – 1956) și șef al Direcției regionale MAI Brașov (feb. 1956 – nov. 1958); comandant la penitenciarul Aiud/formațiunea 0622 (nov. 1958 – 31 dec. 1964); locțiitor al șefului Direcției a III-a din MAI (ian. 1965 – 1967); locțiitor al șefului Direcției I din CSS (ian. 1968)”.[1]

I-a anchetat, între alții, pe Alexandru Vaida-Voevod și pe Emil Hațieganu. Presa a preluat din surse oficiale informații despre contribuțiile lui Gheorghe Crăciun la dezvoltarea universului concentraționar comunist totalitar: ”în calitate de șef al Direcției regionale de Securitate Sibiu, Gheorghe Crăciun a anihilat mai multe grupuri de partizani din zona Făgăraș, printre care și grupul lui Nicolae Dabija și a arestat personal pe Vaida Voievod, A.C. Cuza, Emil Hațeganu, precum și persoane de etnie germană din regiune. Gheorghe Crăciun a rămas cunoscut în istoria sistemului concentraționar comunist ca acela care a implementat la Aiud, în perioada directoratului său (nov. 1958 – dec. 1964), procedeul „reeducării târzii”. Potrivit DGP, în această perioadă, aici au avut loc cele mai multe decese din istoria formațiunii carcerale. În comparație cu reeducarea de tip Pitești (petrecută în intervalul 1949 – 1952), la Aiud au fost fost utilizate alte tehnici („metodele lente, șocurile psihice, picătura chinezească și mutațiile de natură să dezechilibreze psihicul deținuților”), mai puțin brutale, combinate într-un timp mai îndelungat, cu starea fizică și psihică, în cele mai multe cazuri deplorabilă, a celor încarcerați”.[1]

Printre persoanele care au murit in inchisoarea de la Aiud, in perioada în care Gheorghe Craciun era comandant, se numara profesorul Mircea Vulcanescu, preotul Mihai Enescu, gen.(r) Alexandru Macici si multi demnitari ai guvernelor interbelice.[2]

Legături externe