Amely

-Credeam că rămânem acolo sus..Filmele alea cu alpinişti care mor îngheţaţi undeva sus.N-am fost prea departe.

-O să ne strângă de gât Vasile.Eu sunt proasta că nu l-am ascultat! Proastă!

-Harta arată ceva, noi am fost încurcaţi de zăpadă şi de marcajele dispărute..Plutim aievea pe cărări , noaptea e bază şi pază citită în ceaţa alburie de peste totul nostru.

Cabanierul se dă de ceasul morţii , îşi trimite băieţii pe creastă după noi, odată cu luna atingem pragul cabanei.A doua zi am dormit cât mi-a poftit inima, era cald în cameră şi lume puţină.Afară însă, se pregăteau mişcări de trupe serioase.De fiecare dată când soseau la cabană, rockerii şi cabanierul îşi pregăteau o victimă pentru a fi trecută prin cazne ce nu mi le puteam închipui.Cậteva minute, m-am plimbat cu aparatul de fotografiat printre ei , munceau la ceva, aduceau găleţi cu apă, o găleată galbenă cu bălegar sau mai rău fecale.

-Vrei şi tu? Oricum, eşti nou pe aici, îţi facem botezul imediat!

S-au auzit strigăte din cabană, lumea adunată la intrarea principală s-a dat la o parte iar trei dintre cei mai solizi băieţi l-au tậrật pe unu’ mic şi pricăjit în mijlocul platoului:

-Te ungem primar de Bărcaciu! S-a auzit din pieptul gros de rocker montaniard iar muştarul, fecalele şi apa rece au curs pe bietul nefericit de la gật în jos.Eram stupefiat, îmi venea să o rup la fugă.

-Eu nu vreau aşa ceva!A zis Claudiu şi s-a dus în spatele Roxanei..Nu vreau să fiu făcut de râs în halul ăsta!

-N-au treabă cu turiştii, au treabă cu gaşca lor aşa că nu vă fie frică se aude o voce din spate.

-Trebuie să plecăm! Poate aşa mai prindem trenul de ora 6 spre Sibiu.Lasă-i că ne ajung ei după ce se spală Mişu a comentat Claudiu ridicậndu-şi rucsacul în spinare.

Ninge teribil şi după poza de grup pornim la vale.Drumul pare mult mai uşor decât în urcare,la bază suntem duşi până la gară cu maşina , la ora 9 dau din nou de camera mea.Dar pot avea linişte? Nu scap de Amely care vrea rummy, apoi Sile cere de mâncare.Într-un final glorios se lasă liniştea spălată în noaptea neagră ca tuciul.În poartă o urmăresc pe Amely cum se pierde în întuneric :

-Vino să mậine să vezi pe cineva, am un musafir, vii da? Strigă din depărtare.

-Dacă mă trezesc şi mai am picioare, vin , la cămin ! Ne vedem acolo!

Sile a apărut în poartă şi el, tremură de frig, îmi arată ceva apoi către camera băieţilor unde bate lumina neoanelor puternic.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.