Amely

-Credeam că rămânem acolo sus..Filmele alea cu alpinişti care mor îngheţaţi undeva sus.N-am fost prea departe.

-O să ne strângă de gât Vasile.Eu sunt proasta că nu l-am ascultat! Proastă!

-Harta arată ceva, noi am fost încurcaţi de zăpadă şi de marcajele dispărute..Plutim aievea pe cărări , noaptea e bază şi pază citită în ceaţa alburie de peste totul nostru.

Cabanierul se dă de ceasul morţii , îşi trimite băieţii pe creastă după noi, odată cu luna atingem pragul cabanei.A doua zi am dormit cât mi-a poftit inima, era cald în cameră şi lume puţină.Afară însă, se pregăteau mişcări de trupe serioase.De fiecare dată când soseau la cabană, rockerii şi cabanierul îşi pregăteau o victimă pentru a fi trecută prin cazne ce nu mi le puteam închipui.Cậteva minute, m-am plimbat cu aparatul de fotografiat printre ei , munceau la ceva, aduceau găleţi cu apă, o găleată galbenă cu bălegar sau mai rău fecale.

-Vrei şi tu? Oricum, eşti nou pe aici, îţi facem botezul imediat!

S-au auzit strigăte din cabană, lumea adunată la intrarea principală s-a dat la o parte iar trei dintre cei mai solizi băieţi l-au tậrật pe unu’ mic şi pricăjit în mijlocul platoului:

-Te ungem primar de Bărcaciu! S-a auzit din pieptul gros de rocker montaniard iar muştarul, fecalele şi apa rece au curs pe bietul nefericit de la gật în jos.Eram stupefiat, îmi venea să o rup la fugă.

-Eu nu vreau aşa ceva!A zis Claudiu şi s-a dus în spatele Roxanei..Nu vreau să fiu făcut de râs în halul ăsta!

-N-au treabă cu turiştii, au treabă cu gaşca lor aşa că nu vă fie frică se aude o voce din spate.

-Trebuie să plecăm! Poate aşa mai prindem trenul de ora 6 spre Sibiu.Lasă-i că ne ajung ei după ce se spală Mişu a comentat Claudiu ridicậndu-şi rucsacul în spinare.

Ninge teribil şi după poza de grup pornim la vale.Drumul pare mult mai uşor decât în urcare,la bază suntem duşi până la gară cu maşina , la ora 9 dau din nou de camera mea.Dar pot avea linişte? Nu scap de Amely care vrea rummy, apoi Sile cere de mâncare.Într-un final glorios se lasă liniştea spălată în noaptea neagră ca tuciul.În poartă o urmăresc pe Amely cum se pierde în întuneric :

-Vino să mậine să vezi pe cineva, am un musafir, vii da? Strigă din depărtare.

-Dacă mă trezesc şi mai am picioare, vin , la cămin ! Ne vedem acolo!

Sile a apărut în poartă şi el, tremură de frig, îmi arată ceva apoi către camera băieţilor unde bate lumina neoanelor puternic.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.