Viaţa ca o povară..

© .(proză scurtă)
Violetta Petre

Nimic nu prevestea furtuna ce avea să jeluiască printre cele şapte suflete înghesuite într-un singur pat de lemn, cu saltea de paie adunate de copiii Săftiţei de pe câmp.
Sau poate liniştea de moarte ce dansa printre visele copiilor, putea fi suspectată de a fi un prevestitor de urgii.
Nici măcar câinele jigărit din faţa uşii bordeiului nu mai scâncea. Privea ca tâmpul într-un loc fix, prin întunericul adânc al nopţii de Înviere, spre un os imaginar.
Săftiţa îşi primenise copiii de cu seară, în aceeaşi covată veche, în aceeaşi apă, cu săpun de casă, să primească Paştile curaţi.
Avea trei băieţi şi trei fete; cu ei îşi împărţea necazurile de fiecare zi, că bucurii n-aveau.
Vasile o luase pe calea băuturii de când nu mai avea pe unde munci şi le făcea viaţa, celor şapte suflete, un iad.
Umbla prin sat, bezmetic, cerşind câte-un şnaps fiecărui om pe care-l întâlnea.
De copii şi nevastă uitase că-i are şi când venea pe acasă, tuna şi fulgera, împărţind pumni în stânga şi-n dreapta, pe unde nimerea.
Săftiţa nu dormea, îşi privea copiii cu lacrimi pe obraz, la gândul dimineţii care se apropia. Nu avea nimic de mâncare pentru masa de Paşti. Ştia că vor veni vecinii cu de-ale gurii, pentru copiii ei, dar o durea sufletul şi un gând ciudat se cuibărise în mintea ei: dacă şi-ar lua zilele, acum, poate ar scăpa de toate grijile şi de chinul ăsta de viaţă.
Tresări speriată la auzul paşilor împleticiţi ai lui Vasile. Asta mai lipsea acum! Sări de lângă copii, să-i iasă dinainte şi să-l înduplece cumva să nu înceapă să urle. Ieşi în curte şi alergă spre bărbatul ei, să-l ridice de lângă gardul rupt de care se sprijinea, gemând şi bolborosind:
-Nu-mi dă nimeni ceva să mănânc? Dormiţi, ce vă pasă, putori ce sunteţi!
-Vasile, copiii dorm, abia am venit de la slujbă, hai în casă să te culci şi tu!
– ‘Tu-ţi slujba mă-tii, de curvă! În loc să faci de mâncare te-ai dus să dai din cur în faţa popilor?
Ei, stai că-ţi arăt eu, ţie, Înviere acum! Şi ridică pumnul asupra capului femeii şi o pocni cu aşa o putere că sângele ţâşni în toate părţile, acoperindu-i faţa buhăită de băutură.
Femeia căzu moartă, pe pietrele bătăturii; câinele se apropie şi începu să-i lingă rana… din senin cerul se întunecă şi începu să ningă.
Fulgii dansau prin părul încleiat de sânge al Săftiţei… Vasile o zgâlţâi cu furie, se aplecă la urechea ei şi bolborosi înciudat:
Christos a înviat, fă!
14.04.2018

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.