ingeri si larve

-Eu bat pe el! Nu voi! Lasặ-l în seama mea! Iar tu ai fi bine sặ fii la oi nu prin curţile mari auzi? Sau ţi-o fi dor de Imre?

Femeia fặcu semn argaţilor care-l sặltarặ imediat pe nefericit..Filimon se trezi închis într-o cặmarặ fặrặ putere de a înţelege ce se petrece cu el.Primea zilnic mâncare, o canặ de apặ pentru mâncare și o canặ de apặ pentru spặlat.O vreme îl lặsarặ acolo ca pe un sac cu tremţe de care scapi aruncându-l aiurea.Într-o sâmbặtặ  fu scos și adus în faţa contesei în sala  unde se servea masa. Femeia îl privi o vreme pe sub gene, dặdu din cap mormặind tot felul de lucruri neînţelese. Dintr-o datặ  bặtu din palme iute ridicându-se de pe scaun.Slujitorul îi dặdu una bucatặ bici :

-Sặ vedem cum rezistặ un iobag biciului!

Femeia trecu cu mâna peste spatele gol rupt de haine.Continuặ sặ coboare spre sale parcặ  cuprinsặ de cặlduri.Tặcerea se sparse odatặ cu prima loviturặ aplicatặ nefericitului.Sângele ţâșni din pielea ruptặ scurgându-se picặturặ cu picặturặ pe podea.Filimon cặzu în faţặ apoi fu din nou ridicat.Bặtặușa aplicặ din nou tratamentul plictisindu-se la un moment dat:

-Aduceţi-mi femeia!  Sặ vedem treaba cum se face! Sặ vặ adunaţi toţi în jurul meu!

Feri aduse  în mijlocul lor o masặ , dintr-o camerặ se ivi o copilặ de 15  ,16 ani speriatặ, lovitặ.Fu repede dezbrặcatặ spre deliciul grupului strâns ciorchine.:

-Vreau sặ vedem cum se înmulţesc iobagii! Eu conduc rặzboiul, voi mặ urmặriţi! Dacặ  întoarceţi privirea vặ biciui, vặ dau pe mâna lu’ Imre!

Numele rostit crescu valuri de panicặ printre cei adunaţi acolo.Omul acesta nu fặcea risipặ de efort sau pumni dacặ i se cerea ceva anume.Îi plặceau femeile, bặieţeii și feţitele.Nu refuza nimic absolut.

Petre se ivi în mulţime râzând.Trặia bucuria momentului într-un hohot trecut printre dinţi, ochii sclipeau a pofte.Femeia-l vặzu, se lipi de el zicându-i:

-Pune iobagu’ sặ rupặ floarea! Sặ vedem cum o sparge! Hai odatặ!

Feri se lipi de urechea lui Filimon șoptindu-i:

-Dacặ vrei sặ scapi  f*te-o! Fặ-o bine cặ de nu te dau pe mâna lu’ Imre!

Filimon tremura de frica lui Imre, tremura pentru cặ nu vặzuse femeie în viaţa lui.Pe de altặ parte știa cặ trebuie sặ profite din plin  ca sặ nu cadặ el în necazuri.Se impinse tare în tânara fatặ ignorându-i ţipetele, agonia și rugặminţile.La final se ridicặ buimac pặtat de sângele ţigặncușei.

-Bun! Bun! Aplaudặ  ea obligându-i pe ceilalţi sặ facặ la fel.

Feri apucặ gặleata de apặ și-l spặlặ de sus pânặ jos în timp ce alt personaj o ridica pe biata nefericitặ de jos.Așa leșinatặ și plinặ de sânge fu  aruncatặ în cușca unde își fặcea veacul cel numit Imre.Un munte de om, o privire de imbecil notoriu, un personaj de care pânặ si maimuţele din Kenia sau Tanzania ar fi râs cu dureri de burtặ

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.