Pluie…ça me tue (Ploaia…asta mă ucide)

Fiecare strop de ploaie e-un sărut, dar ce sărut!
Sub o rază de lumină nu aş vrea să mă mai mut.
Veşnicia să coboare cu durerea ei cu tot!
Dacă vine de la tine, şi mai multă eu suport.

În genunchi, povara morţii o ador ca pe un dar,
Chiar de nu mă vezi că sufăr, chiar de mine n-ai habar;
Vântul mi-a pătruns în oase şi cu braţele încerc
Să mă apăr de atacul lupilor ca un luperc.

Singură în gheara nopţii, sub al ploii eşafod,
Lacrimile, ploi albastre, pe sub gene le înnod;
Glezna, orhidee frântă, smulsă de pe gura ta,
Agonia o inundă şi pe cer nu-i nicio stea.

Sânii ţipă, pulpa-i strânge într-un vers dintr-un catren,
Mor poemele strivite între piept şi abdomen;
Aplecată sub povara toamnei din pedeapsa ta
Eu îmi apăr POEZIA, chiar de am să mor cu ea…

25.03.2016
Violetta Petre
pictură – Florin Măceşanu
(Răpusă de nor)

Fotografia postată de Violetta Petre.
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.