Amely

-Eu zic să ne întoarcem! Poate mă strigă bona! E urật aici! Cred că sunt şi şerpi! Mie frică de şerpi! Brrr! Hai înapoi te rog!

-Dacă mă întorc, o să fiu pedepsit rău! Mai bine aştept toată ziua până apare gâsca! Nici să mănậnc nu-mi arde! Mai să mă prindă şi pe mine un şarpe ceva să mă termine!

 

-Eu plec,îmi este foame şi e atât de murdar aici! Ne mai vedem după ce prinzi pasărea aia! Să nu stai prea mult că n-am cu cine mă juca şi mă plictisesc!

S-a desfăcut din mậna mea lăsậndu-mă acolo printre dalele murdare ale Mărăzuiei. În urma ei nimicul prafului născut din vậntul cald, tăcere.M-am descălţat lậngă podişcă aşteptậnd ceva să se petreacă.La un moment dat, de nicăiri s-a ivit gậsca cu bobocii după ea.Eram salvat! Puteam pleca acasă şi ce mậndru mai mậnam păsăretu spre curte.Bătrậnu’ m-a aşteptat în mijlocul curţii, şi-a ridicat privirea apoi a zis marţial:

-La ora 3, te duci cu vaca!.Eu trebuie să plec la brigadă la vale iar mamă-ta nu poate să se descurce cu vitele şi cu Daniel.Urci pe dealul Orgăi şi acolo vezi tu!.Am să te urmăresc din dunga pădurii auzi tu? Azi ai scăpat de pedeapsă dar pậnă deseară mai e timp cậine, cậine! Cum pun eu urzica pe fundu’ tău!

Bunica s-a ivit din bucătărie, şi-a şters fruntea de sudoare zicậnd moale:

-Hai la masă copile,hai că scroafa e nemâncată, trebuie să fug la deal la oamenii ăia cu mâncare, am o sumedenie de treabă.Ajută-mă şi tu azi că nu mă văd scoasă din ele..Uff Doamne!

Pe masa de sub umbrar a pus repede o tigaie de tuci cu roşii fierte şi aburinde, pâine scoasă din cuptor şi o ulcică cu ciorbă de fasole:

-Buni’boacă mi-ai făcut?Mi-ai făcut?

-E pe vatră.Vezi să nu te arzi!

Boaca , bucată rotundă de pâine pe care bunica o mậngậia cu miere. Nu foarte mare , de mărimea unei gogoşi dospită şi foarte gustoasă. Prindeam boţul , îl roteam în mậini, aroma deosebită se ridica în înaltul nărilor făcậndu-mă să tresar de fericire.

-Te duci cu vaca pe deal? Eu ce o să fac singură aici? Mă plictisesc! A zis Amely aşezându-se pe scaun. Dacă vin şi eu cu tine?

-Să nu te certe colonelul,trebuie să-i ceri voie.Dacă te iau cu mine şi vrei acasă? Eu nu vin până la 8 seara.O să plângi?.Dacă vine Stoican şi ne bate?

-E rău? E aşa rău şi crăcănat? Eu aşa am auzit ! Ce mănậnci acolo aşa bun?

Și-a întins gâtul spre minunea din care ieșeau mirosuri demenţiale.I-am întins ușor bucặţica zicându-i:

-Boacă! Cu miere! Hai să guşti şi tu!

Muşca încet, fragil din pậine parcă cu milă.Ochii mi se frậngeau în cerul albastru implorậnd apa norilor.Ştiam că la prima ploaie aveam să stau acasă.Nici urmă , cer albastru, lacrimă.Doar o căldură sufocantă, o menghină din soare şi praf ridicat pe alocuri.

-Vin cu tine şi stau pậnă deseară.N-am să plậng, sunt o domnişoară.Noi nu plậngem decật atunci cậnd vrem ceva neapărat! Mmmm!!! Ce bunặ poate fi!

-Bine.Să fii aici în jur de ora 3.Nu mai tîrziu că mă aleargă bunicul cu boata!

-Ionele!? Du-te şi te pune odată în pat! Iar o să fi rupt de somn ! m-a certat bunica.Pierzi vremea iar ?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.