Amely

Dimineaţa de 7 noiembrie debutặ cu ceaţặ deasặ, frig și umezealặ în orașul de pe malul Cibinului.Cặminul golit de suflete studenţești  transmiteau fetei stặri de panicặ, depresie prelungitặ, somn.De nicặiri se ivi la usa cu numặrul 117 o fiinţặ micặ de staturặ toatặ învelitặ într-un combinezon roșu.Ciocặni insistent  așteptând sặ I se deschidặ.Amely bombặni, aruncặ pặtura cât colo apoi deschise ușa ţinând în dreapta una bucatặ seringặ cât toate zilele:

-Ar fi bine sặ fie important! Nu vreau sặ aplic anestezia epiduralặ așa tam nesam!

-Sunt eu, Rodica.Te-ai cặţặrat cu mine în Bucegi mai ţii minte? Ești în stặri nasoale de ai ieșit la vânặtoare cu seringa?

-Aaah! Intrặ! Data viitoare sặ-mi amintesti poate fur un bisturiu ceva care sặ taie bine de tot.Scuzặ-mi stặrile a plecat unu’ sq facặ armata!

-Las cặ nu crapặ, poate așa devine bặrbat și el.Prea e copil visặtor.

-Intrặ și lasặ-ţi rucsacul într-un colţ.Zi-mi apoi ce vânt te aruncặ tocmai de la București la mine în cặmin.Cặ nu vii de dragul meu, bặnui eu..

Rodica își lặsặ rucsacul la capul patului apoi aruncặ haina peste el.Stặtu o vreme pierdutặ așteptând sặ-și revinặ din stare;

-Vreau sặ facem împreunặ santinela de la gâtul iadului.Aș face-o singurặ da’ n-am atâta curaj.N-am nici experienţặ ca sặ zic pe a dreaptặ..

-Tu ai idee ce înseamnặ santinela? O sặ zaci douặ sặptặmâni dupặ ce o faci.Ai surplomba mare, are 7 metri de perete vertical.Ce sặ zic? Nu știu de-I o idee prea grozavặ.

-Hai nu fii nebunặ! Nu mor dintr-atâta! Voi gặsi pe altcineva dacặ nu vrei.Nu credeam cặ ești lașặ!

-Hei! Hei! Calci coarda sensibilặ iar eu nu-s Ionel sặ mặ sucesti cum vrei tu! Eu sunt Amely prin voia lui Dumnezeu, nebunặ din nặscare! Treaba ta! Mergem! Sặ n-aud cặ te plângi!

-Avem tren în douặ ore.Ai timp berechet sặ te pregặtești domnișoara doctor.

– Am mașinặ personalặ,  nu mặ mai urc în tren spre Moldova nici legatặ! Mi-au ajuns drumurile de fier și parcặ mặ paște o stare depresivặ de clasặ înaltặ.

9 noiembrie

Se întunecặ vârtos în regruparea  a treia.Pânặ aici totul pare fi ok.Jos se vede cotul și șoseaua , cerul are  pictaţi nori  ce trec iute peste Bardos.Beau o gurặ de apặ  așteptând-o pe Rodica..La ora 17 am pornit din nou spre un ultim asalt de 100 de metri.Doamne ce-mi doresc un ceai fierbinte! Dincolo de regrupare gặsesc pitoanele înfipte cu ceva  vreme în urmặ de Doruţu.Oare ce-o mai face  dragu de el?.Hai! incặ puţin! Oare  rudotel ce-o face în armatặ? Câteodatặ chiar mi de dor de el!.Nu reușesc sặ introduc sub nici o formặ carabina în ochiul trebuie sặ fac o pendulare ca sặ nu cad.Vântul mặ plimbặ de colo colo nặrod în iarna ce bate la ușặ.

-Dặ-mi liber la coardặ! Se aude vocea Rodicặi.Dặ-mi liber la coardặ!!

Filez metru cu metru apoi se terminặ ca un vis urât.Ce se întâmplặ acolo jos?

-Rodicaaa??? Rodicaaa??

Tặcere de mormânt.Coarda mi-a rặmas fixatặ, voci cretine sunặ-n mintea mea.Sunt gata sặ-mi pierd bruma de raţiune.A cặzut Rodica!

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.