Amely fragment

-La ora 3, te duci cu vaca!.Eu trebuie să plec la brigadă la vale iar mamă-ta nu poate să se descurce cu vitele şi cu Daniel.Urci pe dealul Orgăi şi acolo vezi tu!.Am să te urmăresc din dunga pădurii auzi tu? Azi ai scăpat de pedeapsă dar pậnă deseară mai e timp cậine, cậine! Cum pun eu urzica pe fundu’ tău!

Bunica s-a ivit din bucătărie, şi-a şters fruntea de sudoare zicậnd moale:

-Hai la masă copile,hai că scroafa e nemâncată, trebuie să fug la deal la oamenii ăia cu mâncare, am o sumedenie de treabă.Ajută-mă şi tu azi că nu mă văd scoasă din ele..Uff Doamne!

Pe masa de sub umbrar a pus repede o tigaie de tuci cu roşii fierte şi aburinde, pâine scoasă din cuptor şi o ulcică cu ciorbă de fasole:

-Buni’boacă mi-ai făcut?Mi-ai făcut?

-E pe vatră.Vezi să nu te arzi!

Boaca , bucată rotundă de pâine pe care bunica o mậngậia cu miere. Nu foarte mare , de mărimea unei gogoşi dospită şi foarte gustoasă. Prindeam boţul , îl roteam în mậini, aroma deosebită se ridica în înaltul nărilor făcậndu-mă să tresar de fericire.

-Te duci cu vaca pe deal? Eu ce o să fac singură aici? Mă plictisesc! A zis Amely aşezându-se pe scaun. Dacă vin şi eu cu tine?

-Să nu te certe colonelul,trebuie să-i ceri voie.Dacă te iau cu mine şi vrei acasă? Eu nu vin până la 8 seara.O să plângi?.Dacă vine Stoican şi ne bate?

-E rău? E aşa rău şi crăcănat? Eu aşa am auzit ! Ce mănậnci acolo aşa bun?

-Boacă! Cu miere! Hai să guşti şi tu!

Muşca încet, fragil din pậine parcă cu milă.Ochii mi se frậngeau în cerul albastru implorậnd apa norilor.Ştiam că la prima ploaie aveam să stau acasă.Nici urmă , cer albastru, lacrimă.Doar o căldură sufocantă, o menghină din soare şi praf ridicat pe alocuri.

-Vin cu tine şi stau pậnă deseară.N-am să plậng, sunt o domnişoară.Noi nu plậngem decật atunci cậnd vrem ceva neapărat!

-Bine.Să fii aici în jur de ora 3.Nu mai tîrziu că mă aleargă bunicul cu boata!

-Ionele!? Du-te şi te pune odată în pat! Iar o să fi rupt de somn ! m-a certat bunica.Pierzi vremea iar ?

Mi-am luat rămas bun de la ea trậntindu-mă în patul mirosind a busuioc şi levănţică, răcoarea din cameră mi-a adus somnul imediat.Ceva sau cineva mă scutura încet topindu-mi visele adậnci :

-Scoală-te! Scoală-te că e ora 3! Scoală-te n-auzi?

-Tot tu eşti? Aşa de repede s-a făcut ora 3 ? Oooh ! Nu plec prin căldură! Nu plec! Credeam că ai plecat acasă !

-Nu aveam cu cine mă juca pe afară şi am văzut că s-a făcut ora trei! Mergem?

-Cine m-a pus? Mai bine mă topeam în ulcică şi aşa apăream seara la asfinţit..Of! Hai că mă trage iar tataie de urechi!

-O să dormi diseară, hai! M-a trimis mamaia să te trezesc! Deja vacile au fost scoase prin curte şi Roza se agaţă de toate viţele..Hai !

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.