fragment..

 

FILIMON

 

Vântul juca blând printre frunzele abia nặscute din poala primặverii.Prin curţi, puii cruzi abia rặsặriţi din ghặoace culegeau lumina zilei.Razele n-apucaserặ încặ sặ ardặ obraznic pặstrând timiditatea unui început frumos.Panglica Murặșului se încovoia sub meandrele creeate  sub  mâna naturii înclinându-se  când la dreapta când la stânga când sugrumate dincolo de dealurile ce cặpặtaserặ haina verde a copacilor.Limbi gặlbui de nisip rặsặreau în apa plimbặtoare a marelui râu spre bucuria copiilor ce pescuiau acolo în zilele de sặrbặtoare.Pe sub arini nặpustiserặ oile cu zcei de miei mici abia pặșind în ritmul turmelor.Pe drumul  nins în piatrặ și nisip pặșea cặruţa  încet,mânatặ c-o mânặ lenesặ, poate obositặ de drum lung.

-Dii mặ Iambore! Dii!! Dii mặ cặ ajunjem amu acas’!!

În spatele bặrbatului doarme un bặiat nu mai mare de 21 de ani.Mâna încặ nedezvoltatặ complet se plimbặ visặtoare pe loitrele cặruţei asa cum își mângâie bặrbatul femeia pentru prima datặ.Pe chipul sặu galben ca ceara a crescut o mustaţặ micặ rotundặ, obraji  scofâlciţi dau semne de boalặ grea înconjuraţi de bube mici ce urcặ spre sprâncenele stufoase.Pặrul negru tặciune joacặ odatặ cu vântul  într-un dans ciudat, imposibil de priceput.Dintr-o datặ se ridicặ din locul unde își fặcea siesta, se freacặ la ochi zicând:

-Io nu mặrg cu tine! N-am loc în casa ta.Mặ vor ocặrî pentru cặ nu sunt sânge din sângele lor, cặ nu am decât ochii și pielea galbenặ a mamii mele.Lasặ-mặ sặ plec!

-Copile ești bolund? N-ai vrut la școalặ popeascặ, nu vrei sặ-ţi faci o viaţặ ușoarặ?

Bặtrânu’ se enervặ subit, se aprinse iute ca un foc aprig și flặmând.Vru sặ loveascặ cu corbaciu dar cel tânặr simţi lovitura și sặri din cặruţặ.Înjurặ aspru continuându-și drumul prin praful zilei de primặvarặ.

Filimon sặri gardul lui Sofrone, culese câteva frunze abia rặsặrite și nu se opri din goanặ pânặ-n dealul Ferului unde copilặrise o vreme.Știa unde-și ţine Petre oile primặvara, unde bat câinii chiar putea sặ jure cặ  Ţulus ataca pe la spate pe cel necunoscut.Cu el nu era cazul., crescuse bolund printre viile aruncate haotic în pantặ, cunoștea iarba și vântul toate  harfele nặscute din borta anotimpurilor.El nu putea fi strâns într-o școalặ popeascặ, nu suporta pedeapsa, canonul aprig dat de mai marii așezặmântului.Întinse braţele  larg cuprinzând linia orizontului, strigặ tare cặtre cer apoi porni din nou.Foamea-l împingea tare sặ cate ceva de pus sub nas cặci nu mai îmbucase de vreme bunặ.Și ce mai ghirặiau maţele-n el! Ce mai concert! Ce dans nebun!

-Petreee?? Mặ bolundule mặặặ?? Une morţii mặ-tii ești mặặ!!??

Câinii se puserặ pe lặtrat, Ţulus parcặ îmbặtrânise din blana lui alburie rặsặreau scaieţi și floace  împrặștiate de colo colo.Cel numit Petre se ivi din colibặ privindu-l oarecum plictisit:

-Ce vrai tu? Cine ești tu? N-am stare de musafiri amu.Pleacặ sau pun câinii arendașului sặ te scuture!

-Mặ bolundule ai mâncat stricat? Îs io Filimon! Ặl cu care ai furat mireasa de la Vurpặr mặ!

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.