Ingeri si larve

-Îl pui pe el mặ? Ia-i furat banii la stânặ, l-ai umilit și amu vrei sặ-l omori? Dacặ n-ai fi caporal te-aș omorî cu mâna mea cretinule!

Lungu sau mai bine zis Petre cặci el era, ridicặ din umeri  încercând sặ punặ deoparte toatặ povestea .Filimon îl dặdu la o parte furios , își luặ pușca pornind cu vitezặ printre oameni.Peste tot soldaţi rupţi de foame, adevặrate palate pentru pặduchi, boalặ.Privirile le-au rặmas strâmbe, pierdute în vise stinse. Tranșeul se lặţește, devine cot apoi se strânge.Mặ aplec la fiecare ieșire din groapặ, ajung în punctul de comandặ :

-Îl caut pe comandantul Visặreanu! Vecinii pregặtesc un atac de proporţii!

-Nem tudom! Nem! Bos meg!

-Lu-a-te-ar dracu’ de nebun! Dặ-te la o parte!

-Nem! Nem! Rumân iobag! Bag brișca în tine!

Unguru se aplecặ în faţặ gata sặ loveascặ Filimon îl evitặ.Cuţitul trecu dincolo de umặr pierzându-se în peretele slinos al tranșeului.Pumnul lovi adânc potolindu- pe agresor în câteva secunde.Comandantul german pặrea rupt din altặ lume.Un biet medic rặtặcit între muribunzi, gânduri și moarte.Visặreanu fugise peste linie la ruși cu toate hặrţile companiei a doua de minare deminare.

-O sặ dặm de dracu’! Transmiteţi mai departe ca se pregặtesc rușii de atac!Strigặ Filimon cặtre el.

Neamţu dặ din mâini a lehamite apoi reveni în bârlog.Haina-i atârnặ largặ pe umerii cặzuţi,picioarele se târặsc amarnic în inerţia corpului scheletic.

-Nu pricepeţi cặ se pregặtesc de atac? N-avem nimic! Nici tunuri anticar, nici muniţie, cặpitanul a dezertat, suntem zero!

-Puţin îmi pasặ de voi! Mi-au murit cinci asistente dse dimineaţặ, soldaţii au diaree, dizinterie ce pi*da mamii lor or’ avea! Murim, nu ne predặm! Heil Hitler!

-Mein herr, Hitler e departe, noi în c*c*t!  Cereţi ajutoare! Nu ne descurcặm în opinci îngheţate! Cereţi ajutor!

-N-am  de unde! Mereţi dracului și sặ n-aud cặ vặ predaţi!

Glasul i se stinge gradual, lumea a luat-o razna teribil într-o disperare vecinặ cu moartea.Tranșeele s-au umplut cu soldaţi pe fugặ, cu oameni prinși într-o vâltoare fặrặ ieșire.Linia italianặ a dispặrut în câteva minute cặlcatặ de tancuri. Mii de  mastodonţi verzi  urmaţi de alte mii de soldaţi care ne învặluie.Luptele continuặ ore între viaţặ și moarte, sângele curge  șuvoaie roșii peste zặpada  neagrặ.Compania a treia germanặ și-a retras oamenii în spate fugind ca niște lași.În urma lor  rặniţii strigặ, implorặ o mânặ de ajutor.

-No sặ ne ajute nimeni aici! Trebuie sặ ne ajutặm noi! Hai!

Aurel și-a luat automatul, rucsacul ,trecând peste cadavre ca un fulg.Cât vezi cu ochii au crescut mặri putrede în gheaţặ , avioane rup cerul plumb fặcându-l zdremţe.În faţặ, în spate  sau aiurea cad bombe ce ridicặ infinitul peste putinţa de înţelegere a celor mici prinși în el.Coloane de refugiaţi pe o parte de drum, coloane de tancuri blocate fặrặ ulei sau motorinặ pe cealaltặ parte.Cặruţe cu rặniţi români, mașini arzând ca niște torţe.Mâini carbonizate, trupuri împặrţite peste tot cu tot cu anatomia unui dezastru apocaliptic.Fostul preot mặ trage dupặ el prin zloatặ, Lungu plânge ca un copil apoi vomitặ maţele din el la vederea unui cặrucior strivit sub șenile.Creierul s-a amestecat cu sânge, s-a lặţit sub talpa de fier ca o hartặ imensặ a rusiei.Bucặtarul companiei italiene a rupt-o la fugặ trâgând un cặrucior cu oale dupặ el.Mica bucặtặrie ambulantặ zdrặngặne apucatặ de toti dracii într-o luptặ pierdutặ încặ de la început.Avionul l-a ginit scurt, mitralierele toacặ  secundele  apoi sặ-l bombardeze într-o joacặ imbecilặ.Capacul cazanului a zburat pasặre mặiastrặ direct peste un soldat neamţ lovindu-l iar din bucặtar s-a ales veșnicia.Resturi de mâncare și maţe curg  într-o veselie macabrặ mânjind oameni și mașini.Todor urlặ lovindu-se cu capul de tranșeu apoi vomitặ printre lacrimi și sughiţuri.

Advertisements

https://noradamian.wordpress.com/2018/02/28/un-flagel-mortal/

Rise Project a publicat ceva mai devreme investigația la care lucra colegul lor, slovacul Jan Kuciak, când a fost asasinat. ”Jan muncea la acest subiect alături de alți jurnaliști de la Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) rețea din care face parte și RISE Project. O poveste despre o fostă candidată Miss Universe și […]

via Un flagel mortal — Gradina de hartie

Amely

VACANŢĂ CU PERIPEŢII….

Sậmbătă dimineaţa dau o fugă la apartamentul lui Eugen, apoi rucsacul în spate plecăm la gară.Pe drum apare şi Iulică care turuie vrute şi nevrute iar la intrarea în gară ne aşteaptă Amely roşie de la atậta căldură :

-Am luat biletele cum mi-ai zis, Radu n- a apărut !

-15 minute pậnă pleacă trenul şi el întậrzậie.Să nu-l pocnesc ? pufneşte Eugen ?

-Uite-l că vine..Mai bine acum decật mai tậrziu, haidem să mergem la linie..

Peronul e încărcat de oameni, o mare pestriţă colorată în stropi de caniculă, zumzet de plecare , gălăgie cật cuprinde, înghesuială..

-Ăla-i vagonul nostru ! ţipă Amely repezindu-se la uşă, împinge pe unu’ pe altu’ şi se opreşte îndreptul compartimentului cu numărul 45.Trei doamne în vậrstă stau întinse pe banchete într-un aer încins, fiert ca uleiul din tigaia bunicii..

-Vă rog să nu deschideţi geamul ! E foarte cald ! Se face curent şi suntem femei bătrậne, se agită ele iar Eugen dă a lehamite din mậini :

-Stăm pe coridor, pậnă la Braşov nu-i mult..

-Or să coboare la Brasov şi ne aşezăm noi, conchide Amely apoi îşi aprinde o ţigare, stă lipită de uşă cu părul fluturậnd în vậnt iar restul s-au aşezat care pe unde au prins un colţ de umbră.Traversăm munţii, doamnele coboară la Braşov apoi e rậndul nostru să ocupăm totul în jur.La ora opt şi vreo douăzeci de minute tăiem Cậmpia Romănă în sferturi şi ne oprim cuminţi pe peronul din Ploieşti :

-Jos bagajele că nu ştiu cât stă tălică ăsta acilea!Hai cu geanta aia! Ce naiba ai pus fată în ea?

-Pe mama mare şi treizeci de perechi de chiloţi! Nu mă împinge în uşă până nu se opreşte trenu’că n-am aripi să zbor!

Gara e pe jumătate goală şi putem ieşi la şosea unde sperăm să găsim un autobuz sau un firobuz..

-Du-te Radule şi întreabă şoferul ăla ce luăm spre Gara de Sud..Altfel stăm aici până la 10!

Radu se întoarce de la autobuzul parcat cu o falcă în cer şi una în pământ zicând cu năduf :

-Dumnezeii ,mă-sii ! M-a înjurat ăla că l-am întrebat de unde iau autobuzul..Paştele mă-sii de dobitoc împuţit ! Stă acolo rezemat de volan , numa’că nu doarme în papucii statului..Luăm 14-le.Paştele mamii lui!

-Adică trăsura aia galbenă ce tocmai vine ? Păi ăla arată ca o cutie pe roţi, credeam că ăştia îs mai dezvoltaţi!

-Scrie 14 pe el? Până la capăt de linie! Amely, cumperi biletele !

Trecem în spate în vreme ce Amely se împinge să ajungă la noi.Găsesc un loc liber şi-i fac semn lui Eugen să vină, fata,Radu cu Iulică rămân în spate.

-Ţine dracului geanta ascunsă că îs nişte nespălaţi care cotrobăie prin buzunare.Să-i puie dracu să se apropie !

Autobuzul rupe în distanţe Ploieştiul , după 30 de minute ajungem în Gara de Sud.Noroc că vremea e bună,când păşesc pe ultima treaptă, Iulică mă trage de o parte zicând speriat :

-Băga-mi-aş ! Tu ai văzut cum îl fura din buzunare pe ăla? Dumnezeule! La noi la Sibiu se fură mai pe ascuns..

-Taci că-i plin de negrii pe aici.Hai să mergem în gară! Mai avem două ore aproape..Poate după ce luăm biletele mâncăm pe vreo bancă , undeva..

Gara ne oferă o imagine de apocalipsă.Deşi e senin, înăuntru plouă, cerşetori la tot pasul, ţigani câţi vrei.Ne uităm unii la alţii şi nu ne vine să credem.Ieşim la peron ferindu-ne de grămada de gunoaie care zace peste tot.

-Poate la cls 1 e bine.Hai!

-Pfuaaai! Nu intraţi acolo că miroase a rahat şi a şosete! Parcă ar fi chelu’cu o armată de nespălaţi! Frate unde am nimerit?

Nu putem trece prin pasaj deoarece noroiul se ridică până în genunchi şi o apă puturoasă împresoară zona..

-Eu nu trec pe aici numai cu barca..Dacă o luam de acasă..zice Eugen vădit scậrbit..Ce dracu caut eu aici ? Aveam tren din Braşov, mă duceam bine mersi, aşa am ajuns la dracu’ în praznic !

-Taci dracu ! M-am săturat de rahatul ăsta de gară ! Cine puii mei m-a făcut să vin aici ? sare şi Radu supărat, mai ales că e brunet, faţa lui e pămậntie acum..

-Ioteee ! Vagoane din Republica Moldovaa ! Ha ! Ce şoade îs ! chicoteşte Amely.Parcă ar pe vremea bunicului !

-Mergem la bilete ? Apoi mâncăm , asta dacă s-o găsi vreun colţ mai de doamne ajută!

Eugen se duce la bilete cu Iulică şi noi rămânem ai nimănui privind în gol.Ce dezastru de gară! Câtă mizerie!

-Uite ce faţă face Eugen.Iar ceva nu-i a bună!

-Păi se poate? Vaca Domnului îmi trânteşte biletele, mă păcăleşte cu 200 de lei! F..t..i caru’şi păpuşa!

-I-am spus frumos, dar bovina ce să priceapă? Dacă nu vreau cu trenu’să îmi iau avion!.Vaca p..l..ii..!

Parcă toate-s pe dos în seara asta.Afară, nu găsim nici o bancă,nici măcar una de sămânţă.Ne aşezăm pe nişte trepte şi scoatem conservele să mâncăm:

-Băieţi? Ce frumoşi sunteţi! Bună.Numele meu e Alex..

Am scăpat lingura jos iar Eugen s-a făcut galben,rujat, vorbea subţire, rochie scurtă şi probabil perucă.Ca accesoriu o gentuţă roşie pe care o tot strângea în braţe cu grijă..

-Bună.Eu sunt Alex.

-Eu ? Eugen, colegii mei de an..

-Eşti căsătorit Eugen ? Tu eşti cel mai frumuşel dintre toţi..

-Da.Sunt căsătorit.Am şi copii.

-Oooh! Ce păcat! Mi-ar fi plăcut să stăm de vorbă..Ce păcat! Pleacă iar noi rămânem muţi de uimire.

-Ăla are o geantă mai frumoasă ca a mea, zice Amely rotind mereu capul după Alex..De unde mumă-sa are bani de aşa geantă?

-Bă, eu zic să găsim un tren spre Bacău! Nu mai stau aici până la 10! Dacă stau până la ora 10, o să-l bat pe Sile de-i sar capacele! Cine vine? A sărit Radu dintr-un colţ de supărare neagră.

-Parcă n-aş vrea.Nu se face aşa dar nu mă opun..am zis eu prins la mijloc.

-Baciule,tu decizi.Dacă vrei să stai până la ora 22, noi nu suntem împotrivă..

-Vin cu voi! Mergem la trenu’de 21 !

-Hai ! Mai avem 10 minute ! Fuga!

Apare trenul plin de călători,lume pe scară, lume pe culoar , din nou cerşetori , ţigani.Unde să urci ? N-ai loc să arunci un ac!

-Ne băgăm la vagonul 2! Sus fată! Sus că ne iau ăştia cu tot cu fulgi !

Ce să ai loc de urcat ? Abia îl împing pe Eugen să pună bagajele pe culoar, locurile sunt ocupate de familii cu copii mici.Cum naiba să-i scot afară să stau eu ?

-Aveţi şi corturi ? mă întreabă doamna de pe locul numărul 24 ridicându-se uşor..

-N-am doamnă.Noroc că nu le-am mai cărat şi pe alea !

-Baciule să nu te superi, zice Eugen zâmbind timid.E mai bine aşa ! Uite la Radu ce faţă pământie are !

Amely

-Lasă-mă să…. intr..p mea ce beat îs..

-Ce drac ai băut că duhneşti a distilerie.Du-te în pat şi stai acolo, o să mă puie ăştia să repar camera în vară!

Abia se scurge pe lângă perete , ajunge la televizor , trânteşte farfuria cu sarmale aflate în imediata vecinătate apoi culege cậte una de jos:

-Sarma..leee!! ! Ce foa..meee mi-ee! Mmmm!!

Nu contează că le adună de pe jos, de pe un covor murdar ,duce sarmaua la gură, n-o poate prinde cum trebuie şi se umple pe faţă de carne, varză.Se mai apleacă încă odată dar centrul de greutate îi joacă feste şi cade în faţa mesei zicând:

-Bă..care.. pl m.. mi-a pus pie..dică? Nu.. vă.. e ru..şi..ne?

-Eşti beat rupt bă! Ridică-te naibii că te umpli tot de sarmale ! Iară plânge maică-ta pe la uşa căminului că ţi-ai ratat cariera şi viaţa..

Copăcel, copăcel se ridică încet , aproape să dărâme televizorul .Apoi pivotează pe un picior,mai culege o sarma şi ne arată cum se mănâncă.Noroc că nu şi-o poate băga în ochi,e inofensivă.Uriaşul îşi caută acum un loc de aşezare şi nu poate decât pe picioarele lui Rică în patul de jos.Râdem cu lacrimi, râde şi el cu gura mânjită, ochii dansează beţi în orbite iar chelia îi devine o lună rotundă.Întins peste picioarele cugireanului, meditează la tot felul de poveşti despre angajare apoi dintr-o dată zice:

-Plm..vărs…Dă-te!

Se ridică din pat, trage un cap la patul de sus de se aude până în cealaltă cameră apoi fuge pe coridor unde îşi varsă conţinutul stomacului.Aud numa’cum plouă şi cum geme de durere..

-Ăsta varsă pentru tot căminul.Gata cu beţia de amu!

Bate la uşă unul din ţigănuşii de clasa a 9-a pe care l-am botezat telecomandă.Intră în cameră şi Costi îi zice:

-Vezi că pedagogu’ vă dă stingerea la ora 22.Am vorbit cu el să te lase să mergi să îmi cumperi nişte ranitidină şi nişte prezervative.Puie-te dracu să te uiţi la televizor şi să nu auzi!

Da de unde! Zbiară Costi după Telecomadă şi-l aduce cu greu realitate după un şut în fund de zile mari.Şi-a revenit puţin Chelu tocmai când Mitică apare de la Tilişca:

-Bă! Mi-am luat maşină! Am luat o dacie din târg, Rică vii să ne dăm o tură prin Sibiu?

-Cât ai dat pe ea?

-20 de milioane.Dacă o fi bine, când joacă Romania –Ungaria merem la Bucureşti cu ea.

-O s-o vedem dimineaţă.Mai avem 2 examene şi gata şcoala!

-Dacă bate România la Budapesta mă îmbăt! Praf mă fac!

-L-ai văzut pe Chelu cum arată? Zici că-i bătut cu paru!

-A avut un chef cu foştii lui colegi de ani şi l-au îmbătat ca să râdă de el.Oameni nebuni deh !

Alin cu Mircea pleacă la discotecă, doi paşi de cămin şi pe la 3 noaptea mă anunţă Rică:

-Şi ăştia-s rupţi! Cică vin în cămin să le ţinem uşa deschisă..

I-am aşteptat la ora 3, la ora 4, la ora 5.

-Mă ce fac ăştia? Faci cinci minute de la cămin la discotecă..Parcă-s teleghidaţi!

-Faci 5 minute când eşti treaz.Ori ei îş ca nişte melci.Se târâie..Poate lasă şi urme în spatele lor..

Mircea ajunge în pat la ora 7, pat puţin spus, direct pe podea şi adoarme iar Alin se ceartă cu o domnişoară deoarece nu-i arată direcţia spre Petroşani.

https://peterlengyel.wordpress.com/2018/02/25/zboruri-de-iarna-la-pestera-huda-lui-papara/

Experiențele din studenție cu vizite de monitorizare pe la uriașele colonii de lilieci din Huda lui Papară, completate apoi de câteva ieșiri pentru fotografiere și/ sau filmare în anii mai recenți… au mai primit un nivel de abordare: fotografierea și filmarea din dronă a peisajului din zona peșterii. Dacă ajungi la Huda lui Papară, […]

via Zboruri de iarnă la peștera Huda lui Papară — peterlengyel

http://doctormihail.ro/2018/02/21/merita/

First Post! De cand contul de instagram a inceput sa creasca ( @doctor.mihail ) incep sa primesc din ce in ce mai multe intrebari; unele de-a dreptul hazlii; la altele nici nu stiu cum sa raspund. Dar intrebarea pe care o primesc cel mai des este: „merita dom’ doctor?” … 🙂 Majoritatea sunt studenti la medicina […]

via Merita? — @doctor.mihail