Ingeri si larve

-Vor sặ-l deie afar’din şcoalặ, e legionar.O sặ vie miliția, jặndarii sặ-l puie în lặcate.Sặracu’! N-a fặcut rặu nimặnui şi amu’ui!

Femeile aşteaptặ cuminți deznodặminte, Gherasie se plimbặ buimac încercậnd sặ se impunặ, a transpirat tot.Zonea îşi aprinde țigara pe care o trece încet sub mustặți.Fumul albastru s-a ridicat dincolo de sprậncene.Rậde încet dậnd din capul mare  pleşuv pe mặsurặ ce timpul trece.

-Io zic sặ-l puşcặm direct.Spargem geamurile şi-l puşcặm în cap ca pe cậine.Di ce mai pierdem vremea cu el? Am altceva de fặcut mặ Gherasie.Stặm aice sặ se adune lumea?

-Poate totuşi are dureri la mậnặ.M-a ajutat cậndva, nu vreu sặ fiu cậine cu el.

-O sặ fugặ la munte şi-l pierdem.Uite aşe mai punem pe picioare un bandit, un partizan.

-Da tu ce vrei? Sặ tragem ca la nuntặ în şcoalặ? Sặ ne fugặre ặştia cu furcile ca pe Bentze?

-Nu ne fugặre nimeni mặ.Merem încet şi-l scoatem afarặ apoi îl ducem la post.De acolo nu mai iasặ viu.N-ar fi primu’, n-ar fi ultimu’care dispare.

Todor auzi discuţia prins fiind în sala micuţặ de clasặ.Pereţii filtrau  vocile celor  doi, adặugau momente de tragism și durere.Își privi mâinile lung, rana vindecatặ apoi se propti cu spatele în ușặ.Ce-o fi o fi! N-am vrut decât sặ fiu lặsat în pace, atât! Ce dracu’ vor de la mine?

Dintr-un colţ de geam se ivi o mânặ subţire ca un fir.O mânặ bặtrâneascặ, lặstar de vie înţepenit peste generaţii.Geamul se desfặcu încet fặr de zgomot, mâna strecurặ un pistol apoi  câteva cartușe .Todor prinse putere, mulţumi încet în vreme ce viţa de vie uscatặ se retrase cuminte.Cei doi stặteau în așteptare lipiţi de  perete, Leanu simţi arma lipindu-i-se de ceafặ.Moartea-l bặtea pe umặr iar el numa’curajos nu fusese pân’la 40 de ani.

-Aruncaţi armele sau îl omor! Hai! Armele jos, hainele jos! Iute mặ f*t* vặ Ioșca bặnặţanu!

-Mặ nu fii bolund auzi? Dacặ mặ puști ce faci? Înfunzi pușcặria? Mặ n-auzi?

-Eu oricum înfund pușcặria da’scap lumea de un c*c*cios ca tine!  In genunchi! În genunchi tu”ţi amaru’tặu! În genunchi!

Leanu cặzu bolovan cu genunchii în piatrặ, mișcặ ușor capul încercând sặ evite senzaţia de frig în contact cu metalul.Celặlalt individ, scặpặ de armặ, de hainặ și-o rupse la fugặ prin apặ apoi se fặcu dispặrut.În urma lui numai vântul și praful mai gặseau timp și liniște.

-O sặ mặ omori?Vrei sặ mặ ai pe conștiinţặ? Nu fi bolund mặ! Nu fii..

-Dặ-mi cheile de la magazia micặ.Știi tu! Gherasie a șters-o ca un laș de fricặ sặ nu fie pușcat, slabi oameni, slabi!

-Cce chei? De ce vorbești? Nu stiu de nici o magazie, ce vorbești?

-Ai confiscat niște arme, muniţie, grenade.Te-ai dat iute dupặ ặștia cu colectiva.Dặ-mi cheia auzi?

Il lovi puternic cu arma-n cap apoi se apucặ sặ-l caute de chei.Copii din clase o tulirặ la goanặ care încotro.Preotul  apặru pe drum scuturându-se de praf , vặzu corpul inert al jandarmului:

-L-ai omorât? Câta porcu’întins pe jos!  Ce-ai de gând amu’? Îl prinse de subsuiori pe Leanu și-l propti de fag.Nefericitul gemu  încet, ridicặ ceţos privirea  ca sặ-și primeascặ porţia și din partea popii:

-Tot vrei tu mặ bagi la rặcoare.Uite cặ te ajut! Bagặ-mặ la rặcoare!

-Mặ duc sặ  iau puștile ! Urc la pặdure și de acolo ce-o da blaju și bunul Dumnezặu!

Pașii hotặrâţi îl urmarặ în curtea lungặ, plinặ de materiale pentru construit.Femeia spặla haine, copila de 2 anișori se juca cuminte într-un colţ.Bặrbatul trecu lângặ ea, o prinse de mijloc:

-Nu mai am cale de întoarcere, eu fug în pặdure! Dặ-mi iute tot ce trebuie!

-Viu cu tine! Îmi iau numai’ niște haine și viu cu tine! Stai niţel!

-Stai acasặ! Ai copil mic! Cum o sặ reziste peste iarnặ în grote sau în zặpadặ? Nu!

-Nu te-am luat ca sặ-mi impui lucruri în viaţặ! N-am fugit cu tine ca sặ-mi spui ce sặ fac! Eu te iubesc și dacặ trebuie sặ mor o voi face! Merg cu tine oriunde va fi acel drum! Sặ ne grặbim!

Ilie Gurbetea desfặcu usa la șurặ, înveli arma într-un pled apoi puse pe cal sacii cu merinde.Sorinca , nevastặ-sa își trase douặ cruci mari, luặ copila în braţe zicând:

-Dumnezeu sặ vặ apere! Facem tot ce trebuie sặ vặ ajutặm!

-Vorbește cu pặrintele , o sặ  ne ajute în vremile astea grele.Am plecat!

Bặtrânul îi urmặri cu privirea, șterse lacrimile cặzute pe sub gene apoi  îi zise Soricặi:

-Prima datặ când îs  pe același drum cu el și Doamne greu îi drumu’!Doamne!

Aurel traversặ satul încet apoi se opri lângặ izvorul unde obișnuia sặ priveascặ cerul în copilặrie.Îsi aranjặ pặrul cặpiţặ de fân uscat, haina din bumbac apoi începu sặ urce spre Meteș cặlcând apặsat.Turla bisericii i se ivi prima datặ sub catargul ochilor apoi albul clặdirii.Pe dreapta tặmplei sale simţi mirosul de fum stors dintr-un horn atins în cerul albastru.Aici trebuie sặ fie! Zise el și porni iute.Câinele-l simţi de departe, bặtu lặtrat gros  pânặ-n picioarele preotului:

-Ni mặ Gurguţ, n-ai și tu o codanặ sặ te ţinặ de urât? Unde-i Florea? Unde-i mặ?

Din pântecul casei se ivi un bặrbat gros la trup, cu niște obraji roșii mac și-o mustaţặ pe oalặ.Mustặci ușor privindu-l cu rặcealặ pe popặ:

-Ai vin’t dupặ el? Sặ-l duci acas’ cặ nu-i bun de nimicặ! Stặ și citește tặtặ zâua! L-am trimes cu oile ca sặ nu-l mai vặz!

-Ce-are mặ dacặ citește? Tu nu știi sặ scrii douặ cuvinte! Ești o tutặ!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.