dor..

Reclame

Fluturi de hartie fragment

Da cine sặ-l asculte pe nenea locotenentul? Bolcaş de cum a pặşit în afara unitặții şi-a luat rezerva strategicặ de bere şi vodcặ.Are la el un steag unguresc pe care-l fluturặ ostentativ cặtre cei ce intrặ sau ies din barul alặturat unitặții.

-Beu la mine pentru Ungaria mare mei!! Eu ciclu doi eliberat Transilvanie în ianuarie!! Bun țuicu la voi aici! Bardon bặut vodcặ trecut pe bere de necaz şi durere.Ildiko meritat  sặptặmậne trecute, eu fecut cu mậne drepte  semne pe pereții la baie da? Hungaria!! Hungariaa!

Ajunge de cậteva ori sub masặ apoi e ridicat din nou de cei din compania 2.Din bere trece în țuicặ de Bistrița, acum plậnge cu lacrimi mari rotunde cậntậnd doine de jale pur romậneşti.Urặşte Ungaria, Ildiko fecut copii curve la ea! Curve la ea auzi?

În ceea ce mặ priveşte reuşesc minciuna perfectặ.Mama are lacrimi în ochii sặi mari albaştrii tata îmi strậnge mậna ca unui bặrbat.

-N-a venit.A zis cặ-i ocupatặ cu şcoala, cu serviciul îi pare rặu! Îmi spune mama privind spre gardul unitặții.

-Spune-i mai bine cặ n-a vrut curvetul.Eu am zis de la început cặ nu-i de nasul lui da nah! Dặdu  terente ciu nasu’în ciuvicặ şi gata!!

Mặ doare ca dracu’de tare , strậng pumnii şi m-aş duce peste ea în marele oraş.Şi dacặ o gặsesc cu unu’în pat ce  sfậntu fac? Îi omor pe amậndoi şi apoi? Cặ doar nu l-o arunca pe ặla de pe ea ca sặ-şi declare iubirea veşnicặ.Îi omor şi mặ duc în disciplinar  clar! N-aş fi primu’nici ultimu şi asta-i clar.

Iulicặ mặ scoate din brațele pặrinților apoi trage de mine ca de sac.Prin fața ochilor mi se plimbặ Delia goalặ, dinții strậng  menghinặ, pumnii gata sặ rupặ oase.Dumnezeii mamii ei de femeie! Mặ urc în tren şi-o omor! O omor!

-Mergem la bặute! Las-o! O prindem noi data viitoare pe zậnặ! Hai, hai! Hai cặ vine iarna şi piere gustu la bere hai!

-Beau douặ beri şi  mặ duceți la garặ! Contez pe voi!

-Conteazặ, conteazặ.Direct la garặ mergem, direeect!

Birtul  deznặdejdii adunặ un ungur dezolat ce cậntặ marşuri romậneşti, un  handicapat gradul 3 şi încặ cậțiva rặtặciți pe diferite grade.Prima bere intrặ încet peste mine, a doua mặ inundặ, la a 5-a bere vặd lucrurile verzi albastre.Mặ țin bine pe picioare, încerc sặ dansez deşi-s afon cu diplomặ apoi cad din nou în disperare:

-Trenul… ştii…Omor!

-Lasặ, ştim noi trenul ặla, are întậrzậiere monşer.Încặ o bere! Barman încặ o bereee!!

Berea curge, curg visele mele , toate amintirile pierdute într-o halbặ.M-a pus împielițatu’sặ umblu dupặ ai nebunặ! O urặsc! O iubesc! O urặsc din nou apoi  iarặşi îmi cade-n grații amestecate cu tot felul de senzații bahice.Aş strậnge-o de gật apoi aş viola-o bestial ca la final sặ plậng alặturi de ea.

Gaşca mặ duce pe trei cinşpe’cặrặri spre  casa dositặ dincolo de garặ.Paşii mei se încurcặ în distanțe, boloborosesc, înjur armata şi neamul femeiesc, cobor şi urc.

-Ileanaaa? Strigặ Iulicặ sub geam  ca-n vremile antebelice.Ileanaaa!!?? Ileanaaa!???

Uşa, geamul spre rai sau iad se deschid încet, suntem primiți în hol.Printre genele abrutizate de alcool simt femeia ce coboarặ încet.Probabil nu-s beat cobzặ de pricep cặ-i trecutặ peste 50  de veri şi-i matroana micului stabiliment.Mậna parfumatặ trece prin resturile mele de pặr apoi ma duce cặtre pieptul ei tandru:

-Pouvre, pouvre garcon! Oui! Oui ,oui!

Plậngem amậndoi fiecare-n durerea lui, coasta lui Adam mặ propteşte în umerii sặi tomnatici şi hop !  la etaj .

-Miruna ți-am adus un rặtặcit al iubirii.Insula de verdeațặ i s-a dus la facultate şi-i singur cuc.Oblojeste-l!

Ingeri si larve

„Ingerii sunt spirite inaripate, prietene cu spiritul tau inaripat.“

Mircea

Plouă ca-n ziua potopului   adunậnd  buluc toată apa peste acoperişul povậrnit al casei, mai să-l doboare.Mama stă ţeapănă în geam aşteptậnd un semn, un gest.Nimic.Plouă nebuneşte , Sanda sor-mea pisează femeia din geam cu tot felul de întrebări:

-Da’ taica cậnd apare? A zis că apare să-mi aducă bomboane, cậnd apare? Da’ unchiu Ion cậnd mai vie pe la noi? Nu-mi place barba lui, mă zgậrie cu ea! Sặ-şi taie barba! Unde-i?

-Taci fată! Taci! Taci pentru numele lui Dumnezeu!

Se rupe cerul şi dealul parcặ odatặ cu el. Răpăială frậnge scurt în bucăţi noaptea.Mama m-a primit în prag cu inima îndoitặ:

-Mirce’ ce-i acolo copile? Ce-i acolo de bubuie aşa tare? Cum îs ei?

-I-au înconjurat dincolo  la Culmi.Am venit să te pregătesc  pentru ce se poate întậmpla! Să-mi dai puşca şi să faci exact cum ţi-a zis taica! Mi-a zis sặ nu şovặi un minut cặ-i pặcat…

Vezi articolul original 695 de cuvinte mai mult

Ingeri si larve

Mircea

 

 

Plouă ca-n ziua potopului   adunậnd  buluc toată apa peste acoperişul povậrnit al casei, mai să-l doboare.Mama stă ţeapănă în geam aşteptậnd un semn, un gest.Nimic.Plouă nebuneşte , Sanda sor-mea pisează femeia din geam cu tot felul de întrebări:

-Da’ taica cậnd apare? A zis că apare să-mi aducă bomboane, cậnd apare? Da’ unchiu Ion cậnd mai vie pe la noi? Nu-mi place barba lui, mă zgậrie cu ea! Sặ-şi taie barba! Unde-i?

-Taci fată! Taci! Taci pentru numele lui Dumnezeu!

Se rupe cerul şi dealul parcặ odatặ cu el. Răpăială frậnge scurt în bucăţi noaptea.Mama m-a primit în prag cu inima îndoitặ:

-Mirce’ ce-i acolo copile? Ce-i acolo de bubuie aşa tare? Cum îs ei?

-I-au înconjurat dincolo  la Culmi.Am venit să te pregătesc  pentru ce se poate întậmpla! Să-mi dai puşca şi să faci exact cum ţi-a zis taica! Mi-a zis sặ nu şovặi un minut cặ-i pặcat şi-i degeaba toatặ zdroaba! Trebuie sặ plec! Dacặ nu viu inapoi sặ fii tare!

Urcam panta gậfậind , lovitura înfundatặ s-a auzit puternic în noaptea udặ.Cine a cặzut? Cine se luptặ acolo?

Nenea Aurel, el e! Ţine piept soldaţilor, îi loveşte amarnic de copaci, îi fugăreşte ca vậntul apoi dispare.Poate au scăpat şi ei, poate că nu se termină aici totul.Poate cặ nenea Aurel a reuşit sặ ajungặ în al doişpelea ceas! Poate cặ..

Cu Ion m-am întălnit două zile mai tậrziu peste coama dealului cậnd în sfậrşit am reuşit să-i dau arma şi o bucată de slănină:

-Pe Sabin l-au prins în capătul satului cậnd s-a terminat muniţia pe care o avea.Toată noaptea s-au auzit focuri de armă, spre dimineaţă au dat foc casei în care se adăpostise.Nu ştiu de-a scặpat o ba.Nu ştiu de-a scặpat de flặcặri..Nu ştiu.

-Mă duc în sat să-ţi fac rost de gazdă.Mậine sau poimậine îţi las semn ca să vii.Să ai noroc!

Intrările în sat  supravegheate, două maşini jeep, un camion militar, prin curţile oamenilor soldaţi care scotocesc prin hambare, scot purcei, găini din coteţe.Pleacă după ei cu tot cu haine, ciubere,lăsậnd în urmă pereţii goi să-şi urle disperarea.Arzặ-i-ar focu’! Îs beți turtặ abia se mai țin pe picioare unii din ei!

Prind sapa în mậnă şi mă rotesc în jurul prunului în vreme ce securistul a  trecut la 4 sau 5 metri de mine.

-Să trăiţi! Zic eu  luậnd-o la vale spre casă.Ce mai faceţi?

Mormăie ceva în barbă, se uită lung în sus apoi se întoarce mutậndu-şi pistolul dintr-o mậnă în alta.

-Ce faci aici? Mă întreabă el apropiindu-se tot mai mult.Plouă nu vezi? De ce nu eşti la colectivặ? Sau la işcoalặ?

-Îmi place ploaia, pe front stăteam numa’ în glod şi apă.Aşe’ m-am învăţat.Mi-s nebun niţel.Urlu  cậnd ți lumea mai dragặ şi s-a speriat tovarặşa Iliana.Zice cặ-s element declasat şi am rặmas cu burghezia-n cap , o  formặ de nebunie gravặ!

Rămậne mirat acolo în grădină  mutậndu-şi  basca pe frunte înjurậnd apa cerului..L-am păcălit , eu n-am fost pe front măcar o zi.Problemă cậnd se va întoarce şi va afla că îs elev.Vai de spatele meu!

În acea noapte m-am reîntậlnit cu Ion şi cu încă doi fugiţi din satele vecine.Erau slabi,  priviri vii, hotărậte sub genele îmbibate..

-M-am dat veteran sặ scap de unu’ din ei.Vai de pielea mea cậnd o afla cặ l-am dus de nas.

-Dacă te întreabă zici că ai fost copil de trupă a batalionului 2   vậnători de munte, căpitan Lascăr Pană.În rest las’  că-s mai proşti ca noaptea unii din ei.Sặ laşi semnul acolo dacặ-i pericol.Fii tare cặ tot rặzbim noi da?

-Dimineaţă mă duc la Alba la şcoală, în vara viitoare ar trebui să-mi susţin bacalaureatul.Dacă mai apuc, am zis eu privind geamul nopţii.E vremea să mereţi, am auzit că azi a vin’t un nou căpitan..Unu’ tare al dracului!

Ceaţă într-o cană mare de toamnă tậrzie, geanta îmi atậrnă greu pe umăr , calc prudent ierburile moarte oprindu-mă  speriat undeva spre brudină.Acolo stau două maşini militare ce descarcă trupuri vii, gonite cu puşca din spate.Se aud strigăte, ţipete, focuri de armă  direct în ei.Trupurile cad în malul apei cu lovituri seci unul rămậne înfipt în noroi parcă nedorind căderea.Mai am cậteva zeci de minute să prind trenul ce să fac? Dacă mă întorc, ocolesc îl pierd, dacă trec pe mal mă văd militarii .Risc şi păşesc cu capul ascuns sub băscuţă pậnă în lemnul brudinei:

Nimeni în căsuţă, nimeni pe ponton.Mă foiesc ca apucatu’ apoi revin pe mal sus gata să mă dau bătut.Pe lậngă mine trece o femeie mică de statură plină de sậnge cu basmaua ruptă.Trece e puţin spus, fuge.Îi aud vocea depărtậndu-se:

-Stai ca prostu’ să tragă ăia-n tine! Fugi mă!

-Stai! Stai că trag n-auzi? Stai! Stai muiere!

.Am rămas acolo prins în lumina morţii privind-o cum cade împuşcată. Soldaţii au împins corpul în noroi ca apoi să mă lovească cu pumnii şi picioarele:

-Unde meri mă? Nu ştii că nu-i voie? Cine paştele mă-tii te-a scos în drum azi?

-Merg la şcoală nene.Aveam tren dacă mă lăsaţi să trec .Aşa l-am pierdut..Pot să plec?

-Du-te! Dacă spui cuiva ceva.. te dibui şi..

Ingeri si larve

revolta

 

 

-Păi bine mă Ilie te laşi pe mậna comuniştilor? Cică să le dai arma auzi tu? Se poate?

-Ne-au închis biserica.Cimitirul.Ne omoară oamenii iar noi stăm şi aşteptăm ce?

-Mặ  io zậc sặ nu ne pripim.Poate om greşit şi noi şi ei.Io nu mặrg nicặiri mặ.Mi-s prea sặrac sặ fac ceva amu’.Ilie se codeşte, aruncặ priviri speriate.

-Îți dau foc la casặ mặ auzi? E prins de gật şi aruncat ca un sac de cartofi în primul gard.Oi fi fost io’învặțặtor da’te pleznesc cum n-ai sặ vezi! Te ții tare mặ? N-ai dupặ ce bea un deşti de apặ, dormi în grajdu’lu’Vitente.Hai sictir de aici! Meri şi pậrặ la miliție!

-Lasặ-l dascặle cặ-i amặrật.De cậnd o murit frate-su în baie toate-s pe dos la ei.Zici cặ-s blestemați!

-Merem peste ei la primărie şi miliţie! Peste ei tu’le muma-n cur!

-Să bată clopotele! Miruna mai e acolo? Fătuca aia-i sfậntă! Să-i dea Dumnezău putere şi sănătate!

Ploaia s-a oprit prin spărtura împărţită în două felii de cer.Copacii goi se înclină sub vậntul rece spre dreapta şi stậnga cậntậndu-şi golul şi disperarea.Lumea s-a adunat ciopor în dreptul primăriei.Continuă să se adune cu mic şi mare aşteptậnd un  gest sau o îndrumare.

-Pậnă la urmă ce facem? Stăm aici aşteptậnd sau intrăm peste ei? Mi-au luat totul! Nu mai am nic! Mai bine să mă omoare! Vine iarna şi n-am un bob de grậu sau cucuruz!

-Ne omoară cu zile! Au tras în oameni! Pe ei oameni buni! Pe ei!

Negriciosul Gherase îşi frậnge mậinile pe treptele birtului.Ochii săi mici se plimbă maraton de la om la om căutậnd aliaţi, speranţe.Coboară încet scările, trage sarica  încet  pe umeri  oprindu-se:

-Măi oameni buni! Mă nu-i bine! Ăsta-i viitoru mă, n-avem de ales , tre’ să dăm armele şi să terminăm colectivizarea.Vreţi să ne puşte ăştia? Asta vreţi? Io îs primaru vost’ mă! Sunt tatăl vos’t! Tatăl satului!

Pietroiul traversează grupul oprindu-se mậnios în capul primarului care cade în sậnge şi noroi.Sătenii trec peste el , năvălesc în primărie spărgậnd uşi, rupậnd tablourile comuniste.Soldatul de pază este scos în şuturi afară fără haine, fără armă.Jeepul e dat peste cap şi aprins ca un rug spre bucuria copiilor.

-Merem în satele vecine! Să bată clopotele în toate satele! Să le arătăm noi ce putem!