Am mai îmbătrânit cu un poem
Violetta Petre

Mai urc o treaptă…câte-au mai rămas?
Oricâte-ar fi sunt toate în poeme
Cu versul prins de limba unui ceas,
În toamna unui vis ce-n rimă geme.

Mai scriu o filă, iar mai fac un pas,
La o răscruce-nghenunchez de teamă,
Sub ramul desfrunzit un scâncet las;
Iubite, vino-n urma mea şi ia-mă!

Ascunde-mă-n sonetu-acela viu,
Şi scrie-mă cu litere aldine!
Ca timpul să mă uite-ntr-un târziu
În poezie,-n braţele-i divine.

Să mă reciţi din când în când…Şi ştii?
Pendula argintie-arunc-o-afară!
În argintata noapte să îmi fii
Arcuşul adormit pe-a sa vioară.

Secunda va mai trece peste noi,
Şi treptele-or rămâne mai puţine;
Dar, vom urca, să coborâm în doi
Tu un poem, eu ultim vers în tine…

09.07.2016

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.