în ultima zi de odihnă am spus HALT!
dumnezeului de duminică
care urca prin mine ca un fel de boală a rădăcinilor
și nu știu exact dacă țipătul meu în formă de ploaie torențială
sau rugăciunile pietrelor care se prăbușeau în carne vie
au însemnat cu roșu zidul de mai târziu
unde toate gloanțele trase salutau mai întîi trupul
și abia apoi treceau prin el
ca niște trupe auxiliare printr-un ocean
de milă

(DD)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.