Ultimului Om

S-a spart un colț de cer
și prin el a pătruns o rază…
Sunt aici, la margine de vremuri,
încă mai sunt, preț de un pahar cu venin
și-o suliță înfiptă prin coastele-mi
ce se încăpățânează să se miște
în ritmul vieții.

M-au răstignit, bieții Farisei,
acum m-au întins pe cruce
și practică pe mine o absurdă
lecție de anatomie!
În nebunia lor, vor să cunoască
ce se ascunde în spatele resorturilor
cu care înfăptuiesc minunea…

Și pentru că nu m-au priceput,
aruncă noroiul neputinței
peste toate margăritarele
smulse roșu din artere!
Îmi toarnă oțet peste răni
și se așteaptă să cânt pe mai multe voci elogiul pocăinței
dar eu cunosc doar glasul îndurării:
-Iartă-i, Tată, că nu știu ce fac!
N-au cum să-mi stingă lumina
și mila din ochi,
degeaba mi-au bătut cuie în palme
și-tălpi!
Eu știu că vina mea e tocmai acea lumină și milă de neînțeles pentru ei,
știu câte păcate vor apăsa în curând pe cununa cu spini și cu sânge,
însă tot voi renaște a treia zi
în Duminica iertărilor!

Voi răsuna din tâmbița de raze
și voi răspândi cu atâta bunătate
Speranța și Iubirea,
încât nicio fărâmă din jertfa-mi
nu va fi fost în zadar!

Dar bieții Farisei…
De ei îmi va fi cel mai milă,
Golgota va fi pe veci a lor!

Și azi, și mâine, și poimâine
un deal numit Golgota,
o grotă, o biserică și-o cruce
stropită cu sânge
vor aștepta genunchi smeriți în rugă
lacrimi de pocăință
un om, măcar un om
măcar un om,
un om,
un Om….

Advertisements

virgin jewelry maker — Slightly Imperfect

I cannot contain myself…I made my very first necklace! It all started last night when my insomniac self got into a series of DIY youtube videos about home decor, then I stumbled on this one video from Your House A Home TV and thought to myself…hmmm, it looks easy, I can do this. Well, the […]

via virgin jewelry maker — Slightly Imperfect

Orașul de nisip

eu nu mai locuiesc acolo unde te ducea mereu sufletul
nu mai locuiesc nici măcar in poemele tale
orașul în care eu locuiesc
e de nisip
și mă plimb prin el cu picioarele goale fără să-mi pese
(viața adevărată e oricum altfel)
uneori însă îți mai aud vocea
vorbeai despre cochilia de melc ca despre cea mai frumoasă catedrală

în inima mea se opresc scările rulante din miracole
gândurile lopeților aruncate de o parte și de alta
a timpului
se numărau pe sub pământ
cu ochii acoperiți de întuneric
și eram atât de nevătămat încât
tu mă vedeai
când viu
când altcineva pe moarte
ca un fel de îmbrăcăminte
a unui gol imponderabil
straniu

(DD)