Povești mute

La o zvârlitură de gând,
la o gură de aer distanță de tine,
poveștile își consumă existența,
în pas alert,
pe străzi inundate sau pe astfaltul încins,
de când ieși din casă și până
tragi obloanele.
gonesc cu ochii fragezi,
se opresc încărunțite,
își poartă cu demnitate ridurile.
dar tu nu știi, tu îți continui drumul
cu privirea în jos.
pleci de acasă, niciodată
nu ieși din tine.
nu-ți părăsești carapacea,
nici cerul nu-ți vede irisul.
te recunosc după lumina pe care ochii-ți
o abandonează pe pământ,
firimituri aruncate de Hansel,
culese de Gretel.
nu-mi amintesc când ai uitat.
ești jumătate din povestea mea.
sunt la răscrucea dintre casă și cer.
deschide fereastra.

Reclame

Amely

-Credeam că te-am pierdut vere, fac spume aşteptậndu-te.Tu eşti Amely?

-Ea e Amely, deja m-a trimis acasă cậnd te-a văzut.Repede să scape de mine.

-He!  Mergem la un cinema special.Bă eşti sigur că nu ne pârăşte? Ai încredere în ea?

-Nu pârăşte! Altfel zboară acasă imediat! Nu-i aşa Amely?

-Sunt mută şi surdă! Nu ştiu nimic, nimic!

-Nici văruca  noastră nu ştie nimic dar imediat cum apare buna îi spune tot, ştim noi viteze de astea.Dacă o luăm pe spinare o luăm toţi clar să fie!

Ne-am oprit în faţa cinematografului, au mai apărut doi fraţi, colegi cu Ionuţ de clasă:

-Nu putem intra pe uşa principală, filmu-i cu femei goale..Cum facem? Ne prind şi ne dau afară.în plus, e vecina Sorica de serviciu.Cum naiba intrăm?

-Ştiu eu, a zis  grăsanul ce se ţinea scai după văru-miu.Intrăm pe scara de incendiu şi de acolo în sala de proiecţie..Ce ziceţi?

-Mai întrebi? Hai!

Scara de incendiu am găsit-o prin spatele clădirii într-un gang iar în câteva minute am început urcuşul.Ionuţ primul, Amely, eu , grăsanu şi frate-su..

-Nu mai pot ieşi din sậrme! A ţipat grăsanu’ Trageţi-mă de aici!

-Măsa! Stai cuminte acolo că vin şi te trag! A strigat furios Ionuţ trecậnd înapoi.Scara s-a scuturat odată şi bine, am auzit nişte icnete iar grăsanu s-a căţărat  pe  acoperiş roşu la faţă ca sfecla.

-Pe acolo ! a zis el şoptit abia respirậnd.Pe acolo !

Sala de proiecţie era goală, poate omul cu aparatele ieşise la o ţigare sau ceva, nu vedeam nimic, ne înghesuiam în singurul punct, o cărămidă dată la o parte, o geană pentru un singur ochi.

-Ce vezi acolo mă? Ce vezi? Zi şi mie! Ce vezi?

-Una goală, atật văd că se mişcă încolo şi-ncoace ca disperata, nu stiu ce are.. !?

-Mai jos? Mai jos? Mă-sa ! Ce drac are aia de jemuie aşa ?

-Mă ce căutaţi voi acolo? I-a să aduc io’miliţia! S-a ivit un personaj  gata să dea buzna peste noi.Miliţiaa!! Miliţiaaa!! Stai că vă dau eu vouă! Miliţiaa!!

Noi am fugit cum am fugit dar grăsanu’ rămas ultimul a trebuit să-şi dea drumul pe scară în jos direct în tomberonul de gunoi..Mirosea ca o haldă de steril, cu greu l-am recuperat din acel loc mizerabil.

-Am pierdut şi filmu’ , fir-ar să fie!

-Vreţi să vedeţi un film adevărat? S-a oprit grăsanul roşu ca un rac.Un film pe viu, vreţi? Dacă tot n-am putut să vedem filmul măcar să vă ofer ceva extra.

-Grasule, eşti nebun? Unde să vedem? Iar ne căţărăm? Vrei să ne omori cu zile?

-Peste 2 ore la scara mea! Să nu întârziaţi!

Fix la ora 14 , grasu’ne-a luat pe scara blocului în sus şi  a deschis uşa unui apartament:

-Aşteptaţi în camera aia! Să nu aud vorbe!

Stăteam toţi trei  acolo,apoi am auzit nişte voci amestecate.Voce feminină cu voce masculină.

-Încet pe masa aia când vă spun eu! A zis grasu’ Încet! Fără gălăgie!

Puteam vedea pe geamul mic, o fată care se dezbracă şi un băiat în pielea goală.Cei doi tineri au trecut fără menajamente la adunare trupească sub ochii noştrii măriţi:

-De ce naiba geme aşa? Ce-i face de ţipă aşa?

-Taci fată! Vrei să mă prindă frate-miu? N-ai văzut cum fac caii mậnji? Sau vacile viţei? Taci acolo!

-Ioi ce ţipuie! O doare rău, rău!

-Taci! Taci şi te uită! Mă tot împingi de colo colo ca o nebună !

-Eu mă uit, dar ăla nu-i taică-tu? A zis Ionuţ sărind de pe masă.

De pe masă puteam urmări şi un colţ de stradă unde parcau cei din bloc:

-Gata! Fugiţi! Vine ăl bătrân!

 

Lovea toate pietrele, sărea de pe un maldăr uscat de pămậnt, intra în fiecare ogaş uscat ca să culeagă tot felul de gậndăcei, cậnta cậntecele învăţate de la Ana.

-Mulţumesc.Mă  plictisesc singur iar verii mei au plecat la mare.Am rămas singur în toată oala asta sub presiune, nimic de citit, nimic de văzut..Nici Ionuţ nu-i pe aproape..

-Vine Bogdan cu caprele, nu o să fim singuri.Urcăm pe dealul Boului la mure şi la ceva struguri de la cooperaţie.Am vorbit cu el şi mergem acolo, e bine?

Am dat din cap a aprobare cậnd Bogdan a deschis  poarta la drum, micuţa maşină  de culoare albă a trecut în viteză pe lậngă noi traversậnd Mărăzuia, în urma ei  rămậnậnd mirosul de motorină, aroma încinsă de motor chinuit la ultima bujie :

-Sunt ăştia de la sonde, urcă să vadă ce e de făcut, i-a explicat el fetei.Cea mă boală! Cea!! Un’te duci? Ai căpiat fă?

Punctul alb şi gălăgios a trecut curba  intrănd în pădure şi o vreme o auzeam opintindu-se la deal şi la curbe.La un moment dat, o bubuitură şi un fum gros ne-a atras atenţia:

-Ce s-a întîmplat? Tu ai auzit? A luat foc pădurea ? Uite ce fum iasă !

Din cărarea tăiată prin pădure coboară, aleargă un individ urlậnd, prins de flăcări, cade, se ridică, din nou cade într-o zbatere pe care eu unul n-o pricep.Amely e prima lậngă el, îl acoperă cu haina,apoi tậşneşte ca glonţul pe pantă la vale pậnă în poarta casei unde cade şi ea epuizată:

-Mamăăă! Mamăăă! Un om ars pe şosea! Un om ars pe şosea!

-Cum puiu mamii? Unde? Unde ? Ce s-a petrecut acolo? Ce spui ? Ce spui tu ?

-Acolo! Acolo! Acolo sus în pădure! Hai mamă că moare! Hai mamă!

-Arde pădurea! Săriţi! Săriţi !

Lumea s-a trezit ca dintr-un vis urật, alergau de colo colo încercậnd să limiteze dezastrul :

-Sună repede la vale, la centru să vină pompierii! Sună-l pe şefu’ de post! Iute !

Pînă a ajuns doamna Anica la el, era aproape mort.Pompierii au venit foarte greu, nu aveau apă destulă pe un drum plin de pietre, prăfuit şi rupt în multe locuri.Nici poliţistul Rậpă, cel mai aspru poliţist din toată comuna nu avea benzină la maşină.Urcậnd anevoios panta, TV-ul a rămas fără frậne şi şoferul a încercat să dea înapoi, din păcate, s-a răsturnat pe o parte şi cei 5 din maşină nu au mai putut ieşi.Cuprinsă de flăcări , maşina a ars ca o lumậnare.Unul singur a iesit dar şi acela avea să moară în drum spre Tg Jiu.

Sậmbătă ne-am dus toţi trei acolo să vedem maşina carbonizată cu uşile desfăcute în toate părţile.Scrisori pe jumătate arse, acte, o dramă ce cuprinsese cîteva familii nevinovate.Hậrtii mậncate de flăcări ce săltau de colo colo în raza unui vậnt cald.O bucată de plumb  topit apoi răcit în proces se plimba din mậnă în mậnă pậnă ne-am săturat de joacă.Mii de cioburi negre, ucise de foc se lipiseră de pămậnt.

-Şi volanul a ars, zicea Bogdan rotind de el în stînga şi în dreapta.

-Uite cum a ars curpenul ăsta!

-Oribil! a zis şi Amely.Oribil!.Să mori aşa! Cậtă nedreptate! Oribil!

Răscoleam cu piciorul prin cenuşă , am luat o bucata de plumb topit în mậnă şi i-am zis fetei:

-Amy, mergem la pază, vii?Deseară mergem, vii?

-Dacă primesc porumb copt, da!

-Aduce muta nişte ştiuleţi şi ne săturăm!

-Mi-a adus Leandru de la vale nişte carbid să bubuim! O să facem o mare nebunie.. a sărit Bogdan trậgậnd de uşa din spate a maşinii.

-Tre’ să facem mai multă gălăgie decît Dan la deal , sau decît ăia de la vale!

Seara mergem acasă, lăsăm vitele în staul şi fugim în spatele cişmelei unde-i găsim pe ceilalţi:

-Sile? Ai făcut rost de roţile alea de tractor?

-Să vezi cît de mari sunt a sărit în sus de bucurie Sorin agitậnd o sticlă cu motorină.Ne ducem deasupra ciuturii şi dăm foc! O să zboare! O să zboaree!!!

Nu ne-a trebuit mult să aducem cauciucurile de tractor şi combină .Sile a aprins primul apoi i-a dat drumul la vale.Eee! dar poştaşul săracu’! A apucat doar să îşi arunce bicicleta în şanţ şi să se ferească de o lovitură straşnică!.Turma de vite ce venea cuminte pe drum s-a împrăştiat cu viteza luminii iar la porţi se agitau oamenii nervoşi.

-Nebunule să fugim! Ne omoară ai noştrii! Vine mama Ioana prin porumb! M-a tras Amely de acolo chiar cậnd bătrậna s-a ivit pe cărare.

Bună idee! Ţuşti în prima pală de paie mai ferită şi de acolo o vedeam pe ţaţa Ioana cu ditamai joarda altoind la copii.Fasole, lung cît o prăjină şi la fel de uscat sărea în toate părţile.Femeia mică de statură, aplecată de spate lovea ritmic spinările vinovaţilor:

-Stai mamaie! Auci! Stai mamaie! Stai nu da! Stai mamaie! Stai nu da! N-am vrut mamaiee! Au!

-Vă beşic cu bătaia diavolilor! Curcile stau leşinate în bătătură iar voi faceţi prostii! Mai e şi sectoristu acilea! Să plătească mumă-ta amenda! Stai ! Stai să vă învăţ eu minte! Na! Na! Na luate-ar samodiva! Na !

-Stai mamaie! Stai mamaie că doare! Stai! Au! Au! Stai!

-Dacă nu te trăgeam eu de mậnă, stăteai acolo şi mîncai papara! Tot eu te scot din belele copile..Mereu te scot din necazuri, ce vei face cậnd voi pleca ?

-Pentru asta meriţi un pupic.Pot să ţi-l dau? Pot să te sărut de bucurie că m-ai salvat? M-am întins eu către ea.

-Ştiu dar te rog nu , nu vreau să-ţi simt aerul lipit de aerul meu feciorelnic.Las’ că are cine, uite ! A venit Ionuţ, ne caută, pot să mă duc să-i dau lui un pupic ?

-Du-te şi dă-i, tot la mine vii într-un final…

 

 

Ingeri si larve

IMAGINI

 

Două corpuri întinse , unul vest celălalt spre est. Părul lung şi galben  cật cuprinde harta ochilor, o mare galben gălbuie, două mậini care imploră cerul albastru, două mậini inerte .O moarte previzibilă, o moarte  şi-n în jur uscăciune, iarbă gălbenită. De nicăieri, apare o bătrậnă mică de statură, ţinậnd în mậnă o sticlă, ceva minuscul , se apleacă lậngă fata muribundă apoi zice încet:

-N-o vre’ Bunu’ Dumnezău s-o laşe aici la noi? N-o vre’?

-Ne trebuie apă mamaie.Apă!

-De une’ sfinte? De unde’ apă? Mi-au murit toate vitele în bătătură, o copilă ca şi asta nebună de sete, un băiat scrậntit la cap de la bătaie..Nu vrea ăl de sus să ne încerce cu nimic!

M-am ridicat în picioare, hainele curg de pe mine, un verde cu negru, un maldăr de păduchi, un glas stins cu care încerc să reînvii:

-Unde-i Vasile? Nu l-am văzut de ceva vreme.E bine? Unde e Vasile?

Aurel ridică din umeri,picioarele mă poartă acum spre nicăieri, cobor dậlma de pămậnt apoi mă prăbuşesc în albia  a unui rậu mort în care zac moarte de-a valma leşuri de animale: păsări, vite, carcase de căruţe.Muşte obraznice bậzậie  intrậnd ca nişte apucate prin gură , nări.Aurel mă saltă din balta putredă zicậnd uşor:

-Vasile a căzut din tren înainte de a ne apropia de Nistru..S-a dus..

Susţinut de muntele uman mă mişc, mintea mea e goală, picioarele se urnesc singure, trenul ne aşteaptă,Un pas, doi paşi , apare soldatul rus cu puşca:

-Niet! Niet!

Preotul se tậrguie, îi arată poze,beau împreună, cậntă cậntece ruseşti iar lacrimile curg şiroaie la vale pe bărbile mari dar rusul se dă greu.Gesticulează , arată cu mậna spre fata întinsă acolo jos, vorbeşte tare, apoi mai încet, agită puşca..

-Ce vrea ăsta? Îl întreb pe preot simţind puşca în spate cum mă împunge.Ce vrea de la noi?

-Să îngropăm fetele..Cred că asta vrea de la noi..Îmi tot arată poze cu Ludmila lui, îi e dor de izba natală.

Boris ne mậnă prin satul topit în praf şi căldură spre cimitir: un popă, un soldat cu mintea rătăcită, un eliberator venit din stepele înfundate în uitare a Rusiei, cortegiu funerar în privirile setoase şi speriate ale locuitorilor.Pămậntul se lasă dus greu, e tare ca piatra fără un strop de apă în el iar trupurile inert cad sec în mijloc.Popa aruncă bucăţi mari de bolovani apoi se lasă pe marginea gropii uitậndu-se în gol, întoarce capul încet spre rusul topit în ulei de vară apoi se strậmbă la trenul care trece plin  oameni, ciorchine de oameni..

Ingeri si larve

-Nu ieşiţi afară la noapte pentru nimic în lume! Faceţi focul în vatră şi nu adormiţi! Uite aici puşca de vậnătoare a tatei, vin mậine să vă duc la tren..

Dispare încet printre crengile căzute, ninge cumplit de tare pe-un cer  orb în noaptea care se aude căzậnd pas cu pas..

-Ce se petrece aici? Rupe Vasile tăcerea..De ce stăm la cutie ca raţele la bậlci duminica?

-Mă tem că nu avem de ales, ai văzut urmele? Te-ai uitat de bine de rău în jurul covergii ăştia? Te îmbii să pleci, să vezi ce urmează..

-N-am să stau aici aşteptậnd dimineaţa sau mai rău potera.Vreau să plec! Vreau acasă! Put! Sunt sătul să tot merg ca un jidov rătăcit în lume!

A căzut lumina zilei de tot, aprindem focul atật cật să nu îngheţăm  Aurel verifică arma pentru a mia oară.E speriat pentru prima dată în viaţa lui de cậnd îl ştiu şi tremură.Ce-l sperie atật de tare? Potera? Frica de întuneric?..

-Părinţele de ce te temi? Întreb eu pierit de frică..Potera nu cred că va încerca ceva noaptea asta, se lasă cu furtună..

-Potera nu, lupii sigur..Dacă mă tem de ceva mai tare sunt lupii siberieni…Dormi! Vom avea mult de furcă în curậnd!

Mă las purtat în vise minute bune, apa neagră a nopţii se scutură odată cu mậna ce mă readuce la realitate:

-Trezirea! Trebuie să stai de pază auzi? Vasile se trage mai deoparte nu înainte de a-mi pune arma în mậnă..

-Unde-i Aurel? A ieşit afară?

-E undeva în spatele coşmeliei, strậnge vreascuri, tu vei rămậne de pază! Dacă dormi ne-am dus auzi?

Aurel aprinde focul apoi mă bate pe umăr şi se vậră sub cergă.Rămận singur în întuneric, pun cậte un vreasc pe foc apoi pleoapele îmi devin plumb.Capul se duce greu într-o parte iar vocea coboară sau urcă din depărtări:

-Nenorocitule! Ai adormit şi s-a stins focu’! Ne mậncă lupii cu tine dormind!

Afară se aud urlete, schelălăituri , focuri de armă.Mă ridic ruşinat dar Aurel mă trage înapoi cu furie:

-Stai! Mai vine cineva! Ţine puşca! Ai grijă că te crăp de îmi mai faci una ca asta!

Rusoaica intră în covergă trăgậndu-l pe Vasile după ea,sunt plini de sậnge dar teferi, explică ceva apoi arată drumul pe care  trebuie să plecăm urgent de nu vrem să picăm în mậna NKVD-ului..

-Camion la margine de sat pleacă dimineaţă spre Dimitrovskaia, luat tren acolo înţeles la voi? Luat tren spre casă voi! Plecat acum! Camion dus la voi gară! Iute!

Lumina sparge în mii de cioburi întunericul tocmai cậnd reuşim să ne strecurăm la marginea satului într-un camion.Lăzi, cutii cu tot felul de obiecte, haine.Pornim sărind din groapă în groapă , Aurel trage prelata apoi îmi zice:

-Trebuie să sărim din mers! Ăsta mere’ undeva într-un lagăr dacă nu mă înşel.Uită-te la numerele de pe cutii!

-Sărim la prima! Vasile auzi? Vasile? Mă Vasile mă?

Vasile tremură ca un apucat îmi face semn că a înţeles apoi se trage spre capăt aşteptậnd semnalul..Aurel s-a ridicat peste benă mă prinde haină şi amậndoi sărim în zăpadă aşteptậnd:

-Sari! Sari mă! Sari! Sari f.t..ţi mama ta!

Camionul se tot duce, depăşeşte curba şi iasă din raza noastră vizuală.Am rămas doi privind , aşteptậnd ceva sau mai degrabă cineva..

-N-a sărit, a rămas acolo..Dobitocu’!

-Nimic părinţele, uită-te să vezi şi tu că am sărit în cậmp.S-a dus Vasile unde şi-a dus mutu iapa şi surdu căruţa..

Meditație de martie

Meditație de martie

suntem într-o zi oarecare
tu stai cu ochii închiși și capul pe spate ca într-o amintire unică

toți oamenii în jurul tău vorbesc
deodată
tu reușești să-i ignori
cuvintele lor sunt acum baloane colorate vândute în iarmaroace

în mintea ta vezi mâna ei și te gândești la zeul acela nebun ce coase pe etamină viorele și zambile
prin cer rotocoale albe și umbre de corbi și deodată primăvara se preface într-o salcie cu coarde de aur

suntem într-o zi oarecare
tu stai cu ochii închiși cu capul pe spate și asculți

departe
destul de departe
pâraiele ce învață să curgă

Realitatea în România seamănă cu un tren de marfă fără stăpân. Totul se reduce la absurd. De multe ori chiar și absurdul. Suntem nevoiți să mimăm moartea în fiecare zi puțin câte puțin. Apoi să facem pe viii atârnați în corzi și manevrați de specialiști ai teatrelor de păpuși. Pentru că de fiecare dată noi marionetele zâmbim și mergem mai departe încălțați în picioarele noastre de lemn.

(DD)