Amely

DIN NOU LA DRUM…

 

-Ai să pleci nu? Ai să pleci acolo sus la munte? Mi-a zis Amely trậntindu-se în patul meu.Eu rămận aici? Cu mine ce faci omule?

-Nu plec în Africa, apoi nici tu n-ai zis nimic cậnd ai fugit în Himalaya, ai fugit şi gata! O ai pe Liliana, mama ta s-a întors de curậnd din Kenya, nu cred că ai nevoie de mine..

-Eu cred că am mare nevoie de tine.Chiar dacă nu o recunosc, sau dacă n-am recunoscut-o vreodată am mare nevoie de tine..Ai un fel ciudat de a fi, chiar funny..N-am realizat asta decật atunci cậnd zăceam întinsă pe o planşă la 4000 de metri altitudine cu o mască de oxigen pe faţă înconjurată de voci străine, de chipuri străine.Atunci mi s-a făcut un dor teribil..

-Ţi s-a făcut un dor teribil de unu’ ca mine.Ţi s-a făcut dor să auzi romậneşte nu?

-Nu, doar să iau pe cineva în şuturi sau cineva să mă mậngậie cum numai o singură persoană a făcut asta.Tu!

-Auzi? Vrei să îmi spui? Cum a fost..?

-Ce să fie? Işi trage pătura pậnă sub nas, loveşte cu piciorul în marginea patului dezvelindu-şi coapsa albă..Ce să fie ? Cum să fie ?

-Cum a fost prima dată la tine ? Că nu-mi spui acu’ că eşti fată mare nu?

-Nu, numai sunt din facultate. Ştii că astea sunt lucruri pe care o fată nu le dezvăluie nimănui..De ce vrei să ştii? Curiozitate masculină? Vrei să-ţi spun că am ţipat şi alea alea?

-Ceva trebuie să-mi spui, te-ai băgat în patul meu, măcar atật să-mi spui..

-Plătesc taxă că m-am băgat în patul tău? Atật de jos te cobori? Pari tu prostan dar nu eşti, chiar nu eşti..O să-mi spui şi tu ceva ?

-Ne jucăm? Spui sa nu? Sau măcar cine a fost individul.Atật !

Se lasă pe spate , lipeşte mậinile sub cap apoi întoarce priviri albastre către mine :

-Dacă îţi spun trebuie să te sacrifici auzi?  Dacă dezvălui acest amănunt te vei sacrifica.Nu mă interesează cật de speriat ai fost tu în prima ta noapte dar acum te vei sacrifica !

-Viaţa cu tine  a fost mereu un sacrificiu, deci unul mic nu strică,zi!

-Mircea , anul 4 chirurgie plastică şi reparatorie..Mulţumit?

-Şi cum a fost? Descrie!  Dacă vrei să mă sacrific, zi!

-Un sac de dormit în Fereastra Zmeilor, o sticlă de vodcă între noi, frig de crăpa pietrele.Altceva?

-Deci ai fost beată în cel mai special moment al vieţii tale? Mare realizare! Şi eu care mă gậndeam la ţipuituri şi alte de alea.

-N-a fost cel mai special moment al meu, îmi era frig, eram amorţită după alergat pe coclauri şi oricum n-am simţit mai nimic.N-am vrut să-l jignesc , a durat foarte puţin, fără să simt măcar o înţepătură de muscă..

-Păi se lăuda că el te-a făcut femeie, că plậngeai, o vreme nu-şi încăpea de bucurie apoi a dispărut..Unde-i Mircea acuma?

-Caută-l prin Pamir sub nişte pietre.El a murit în avalanşă Altceva?

Reclame

Amely

-Da, o fată de clasa a 12-a a făcut plậngere pentru agresiune, cică a vrut unu’ din ei să o violeze..Tineri proşti, vor să facă prostii..Trebuie duşi la secţie?

-Păi agresoru’ , agresoru’ trebuie dus la secţie, pe care-l luăm?

-Pe ăla din patu’ de la fereastră! Scuipă iute portarul iar poliţistul îmi pune cătuşele ridicậndu-mă ca pe un sac de cartofi.

-Hai mă! Hai mă nefericitule să dai o declaraţie!

-Domnule, n-o cunosc, n-am atins-o, zic eu revenindu-mi uşor .Nici nu ştiu de cine vorbiţi?

-Păi n-ai adus tu fete aici? N-ai încercat să..?

-Eu am picat lat după două guri de vodcă, de unde să mai şi…

-Paştele şi anafura mă-tii! Vrei să-mi fac păcate mă? Unde-i celălalt?

-A ieşit după ţigări, se uită portaru’ speriat către uşa unde deja sunt adunaţi oameni, un post tv local transmite în direct scenele, reporteriţa mi-a vậrật microfonul sub nas:

-Ai violat-o? Ai violat-o cu sălbăticie? De ce ai făcut asta? De ce ai băut? Aşa-i că ai violat-o sălbatic?

Se întoarce 180 de grade, arată cu degetul spre camera video apoi către mine:

Transmitem imagini senzaţionale direct din căminul 3 unde un profesor a violat 2 zile la rậnd una din elevele acestei şcoli prestigioase.Îl avem în faţa noastră pe domnul..

Poliţistul o împinge încet şi mă scoate pe usă cu haina lui Maricel în cap, cătuşele puse.Jos la scară alţi oameni iritaţi, femei în vậrstă, gură-cască:

-În loc să le înveţe carte le atrag aici şi le violează, ar trebui împuşcaţi!

-O săptămậnă a ţinut-o numa’ cu apă şi pită! Bruta! Să facă puşcărie!

-Eu l-aş puşca’ ! Arată cu degetul ce mi-ar face tocmai cậnd sunt împins în duba albaştră a poliţiei. Nici urmă de Maricel, de eleve, nimeni nu mă caută , nimănui nu-i pasă dacă trăiesc sau mor pe meleaguri olteneşti..Secţia unde sunt dus e mică, plină de neamuri arestate, prostituate, fum de ţigare şi miros acru de transpiraţie..

-Stai pe bancă acolo! Să nu te ridici de acolo!

Stau cuminte şi privesc tậmp cum trec halte de oameni, gări, şine vii, stări de disperare, poliţişti .Într-un final sunt preluat şi dus într-o celulă mică  cu gratii de ambele părţi:

-Noaptea asta te cazăm noi, eleve nu avem, poate nişte elevi care se pregătesc să dea bacalaureatul la centru, îmi zice gradatul în vậrstă..Rậde pe sub mustaţa mare şi neagră apoi îi face semn unui coleg de al său:

-Ăsta are mufă de profesor? Uită-te la el! Păi dacă îl trimitem la centru o să le predea curismu’la ăia!

-El sau ăia o să-l pună pe catedră? Nu vezi ce faţă de prostalău are?

fațetele umbrei

moartea
nu e dreptunghiul de umbră
săpat la fiecare colț
de secundă
în măduva
râului câmpului timpului
de rădăcina lutului
nu e nici
absența brațelor
respirată de aerul răstignit de durere
moartea se rostește
cu buze spoite de ură
coboară în suflete
unde iubirea nu are lumină să curgă
și gânduri se scriu cu pelin
unde chipuri negre se ascund sub măști
de fecioare de inimi de crini
moartea
nu e decât un cerc de sfinți
sculptat de aripi într-un soare plăsmuit de o albă lacrimă

Ella Grecu

povestea ultimei tristeţi

stai pe podul de lemn arcuit peste balta sângerie
a nopţii şi numeri ferestrele luminate
dincolo se doarme elegant cu pijamaua călcată la dungă

în târgul de la marginea oraşului se vând inimi
cumperi en-gros în unele te poţi naşte din nou
te ascunzi în spatele lor un fierăstrău îţi numără hoţiile
nu simţi nimic doar plânsul zgomotos al lunii
pe potecile din cimitire
parcă te-ai fi născut acolo recunoşti locul
şi frigul şi pasărea neagră ce-ţi plânge pe umăr
ai vrea să-i vorbeşti dar limba ta nu ştie să ispitească
clipoceşte ciudat ca un ochi de fântână
când coboară în el ciutura

cineva îţi toarnă generos vin în pahar
însetată bei
apoi cânţi cu gâtul prins în laţul spânzurătorii
scaunul de sub tălpile tale cântă și el

dormi îţi şopteste îngerul păsării
dormi
liniştea urlă la semnul unui fulger
se sperie pasărea îşi face cuib între coastele tale

simţi cum ţi se vindecă frigul din oase

portretul unui cer nemărginit

nopțile
deschid o floare de lotus
din sunetul unei pietre de apă
stele
desfrunzite de întuneric
leapădă apusul
printre coroanele de tăcere ale arțarilor
niciun tremur de gând
nu mai vibrează în umbrele scunde ale inimilor
nicio pasăre
nu-și mai cercuiește din zbor un cuib
doar brațele unui dor
așteaptă în luminiș
nemărginitul cer al unui copil de senin

Ella Grecu

am crezut că e ultima zi

că te voi pierde tablou prăfuit la zâmbet
pe holul pustiu bântuit de fantome mucalite
prin galeria vernisaj a inimii mele smintite genetic
că voi rămâne definitiv contemplativ într-o clepsidră
cu ochii umpluți de nisipul deșertăciunii
și brațele sechestrate de o rugă infinită
am crezut că mă pot spânzura de cer să șantajez divinitatea
cerșind un univers paralel o altă iluzorie realitate
în care tu și cu mine eu și cu tine noi noi amândoi
ne vom crește sufletele până la punctul zero
al bigbangului și vom fi devenit propriii noștri dumnezei
am crezut…
apoi între două urlete lunatice
prin lumile mele antagonice
ți-am auzit șușoteala pașilor
chemarea liniștită
sărutul ți l-am simțit umplându-mă de o nouă viață

nu există o ultimă zi
nu există nimic iubito pentru ultima oară
pentru că iubirea nu se sfârșește niciodată

ŞI ASTFEL SE SFÂRŞEŞTE: RECURS ÎN PROCESUL VIŞINESCU (27.01.2016)

Sa te ia dracu Visinescule cu Ficior cu Liviu Borcea sau Nicolski.Sa te ia dracu Ilici si pe toti aia din esalonul doi lacuste.

"Undeva, în est..."

IMG_20160127_121056Noi suntem nebuni în faţa dumneavoastră sau dumneavoastră habar n-aveţi? Ce dracu’, nu cunoaştem legea?, tună Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, către completul de judecată. Nici nu se putea o uvertură mai nimerită pentru înfăţişarea de azi. Două speţe care îşi află originea în aceeaşi natură criminală a stângii extreme. Deranjat de o posibilă tergiversare a dosarului pentru rezolvarea căruia se zbate de ani de zile, Doru Mărieş este adus în pragul deznădejdii şi „intră” peste avocaţii săi, provocând intervenţia jandarmului:

Judecătoare: Gata!

Doru Mărieş: Ce gata, doamnă?! Ce-i asta domne, puneţi mâna pe mine?! Păi, voi puneţi garda pe mine după 26 de ani, mă? Pe mine nu m-a omorât nici Iliescu şi acum veniţi voi? Ce dracu’, când le uniţi, când le dezuniţi?!

Jandarmul încearcă să-l ia „pe sus” pe Doru Mărieş însă se izbeşte de rezistenţa acestuia, precum şi de vocile din sală…

Vezi articolul original 2.955 de cuvinte mai mult