Un mesaj de sustinere

bianca2b

12191397_1265491880143206_3804775748628285369_n

N-am sa-mi schimb nici fotografia de profil si nici nu am sa scriu vreun text lacrimogen pe Facebook. N-am sa critic pe nimeni si nici nu am sa ma dau desteapta, incercand sa dau vina pe cineva pentru ce s-a intamplat in Bucuresti noaptea trecuta. Am sa fac ce stiu mai bine. Am sa scriu un mesaj. Un mesaj nu pentru tine, nici despre tine, nici despre mine. Un mesaj pentru cei care au au supravietuit incidentului de la Colectiv, dar si un mesaj pentru familiile celor care nu au supravietuit si chiar si pentru ei insusi, cei care au avut parte de un sfarsit cumplit seara trecuta.

Dimineata m-am trezit cu voie buna si mult chef si am inceput ritualul zilnic. M-am logat pe Facebook prima data, sa-mi iau doza. Numai ca doza din ziua aceea era impanzita de postari despre Colectiv. N-aveam habar  ce e ala Colectiv, asa…

View original post 546 more words

Advertisements

sângele tău are culoarea buzelor mele

obrazul obosit
îşi odihneşte umbra prelungă
barba crescută peste zi
îşi cere dreptul la o tăietură adâncă
sângele tău are culoarea buzelor mele
ne privim preț de o singuratate
îndelung
sfârşit
tulburând luciul unei lacrimi ascunse

nu exist decât în oglindă1521863_10204558014605181_9216164415533710007_n

Croitorul de ger
.
Suntem alpiniști rătăciți pe un munte de fier,
Eu un bob de credință, tu croitorul de ger,
Arunci săbii cochete lângă fronturi de maci,
Câte ierni le-ai fost mană și câți vulturi săraci
.
Le-au plimbat peste vreme cu lumina în gheare,
Poposind pe un ceas dintr-un stup de ninsoare!
Ești drumeț de zăpadă, uneori vrăjitor,
Și din fulgere simple înrămezi un decor,
.
Mii de sănii albastre duc siberii în spate
Când mai toate coboară dinspre nopți răsfățate.
Am putea face-o casă în orașul de gheață:
Tu să-mi fii soare veșnic, eu să-ți fiu dimineață…
10255341_741879385857425_1667811026937960710_o

Au început amândoi un parter: Şomlea cu bâta şi cu picioarele, Istrate numai cu picioarele. De loviturile care veneau de sus, de la bâtă, nu mă puteam feri, pentru că nu le vedeam şi nu le vedeam pentru că trebuia să fiu atent la cele patru picioare, dinspre el venea pericolul cel mare. Şi totuşi …Cizmele bine umplute ale lui Şomlea, cizmele burduşite ale Şomlea mi-au devenit, cu timpul…ei, timpul, timpul se dilatase, se zbârcise, dracu să-l ia, nu mai era el, vreau să spun că învăţasem picioarele lui Şomlea, după primul şut. Pentru că plutonierul, butucănos, greoi, cu reflexe târzii, era previzibil (…) De Istrate, însă, nu mă puteam apăra. Istrate era un adevărat „om de gol”, cu reflexe proaspete şi rapide, inteligent, derutant. Degeaba vedeam pantofii negri, lustruiţi, pornind, pornind spre mine: mă feream prea devreme sau prea târziu sau îmi feream un loc, dar lovitura se ducea în altă parte, fulgerător. Nu mă puteam apăra de el. Şi lovea numai la articulaţii: coate, umeri, noadă, genunchi, glezne. Nici o lovitură ratată. De asta ziceam că, cu timpul, ajunsesem să îndrăgesc cizmele dolofane ale lui Şomlea, cizme cinstite, cu inima-n palmă, fără ascunzişuri…Pe când pantofii domnului Istrate…[10]

GHERLA &LATESTI PAUL GOMA.

din dumnezeul dumnezeilor mi-am dat naştere
un bărbat la marginea lumii
aşteptând răbdător cuminţenia pământului care
nu se mai sfârşea dracului odată

sunt viu
ştiu că sunt viu
simt răceala sticlei aruncată în palma dreaptă
ca o haită de lupi
cu o haită de ochi care
ar spinteca pe oricine îndrăzneşte să-mi spună că
nu sunt atât de viu pe cât mă laud
că lumina neonului este o creatură ieftină
în pieptul căreia nu se aude nici o inimă plimbându-se cu bocancii
prin creierul meu

şi ce dacă sunt sau nu sunt
un viu ieftin care aşteaptă dezastrul
cu o sticlă în mână
o insectă care închide şi deschide ochii
încercând să-şi amintească
în care trup mi-am pierdut din nou
raţiunea

(DD)10336770_536205479824142_8992054359226669955_n

Revista Tresei: De Halloween, vine Dragnea și vă ia votul

Sare'n Ochi

Ion Țiriac cred că a ajuns de trage pe nas din prafurile fiului său cu prenume ecou. Altfel nu-mi explic generozitatea cu care le propune “la rumâni” să renunțe la 50 de euro din salariu, să aibă statul cu ce să-i primească cu pâine și sare pe refugiați. Mântuitorul economiilor românilor (ale căror depozite bancare a omis să le actualizeze cu inflația, însușindu-și el diferența în anii ’90 prin așa-zisa bancă “Țiriac”) și al mistreților de la Balș, marele guru monetar (loc rămas vacant după decesul prematur de mortal al lui Dinu Patriciu) a declarat la Realitatea TV că: “Acum încep să vină. În orice caz, nu e o decizie a Bruxelles-ului, a doamnei Merkel, ci a românilor. Avem unde, putem! Din ăia 500 de euro salariu mediu, să ne tăiem 10% ca să primim cinci sute, o mie, o sută de mii, care e primul val. În cartea mea…

View original post 478 more words

mișcare în afara cercului

tu mergi mereu în spatele timpului
îmbrățișezi cu picioarele drumul
ce-ți ține loc de viață

uneori te miști puțin în poza de familie
instinctiv
preț de un sărut de adio
inofensiv gestul tău
dar echilibrul se clatină

dorințele cresc
devin monștri
nu se mai pot opri1450827_10201257795341411_1212829158_n